Supranumită „floarea memoriei”, provenind din părțile Europei de Est și Persiei, înrudită cu măslinul și iasomia, floarea de lilac este cunoscută în mod deosebit pentru parfumul său, scrie realitatea.net.

În trecut, florile de liliac erau înghițite pentru a scăpa de viermii paraziți din intestine. Au fost de asemenea utilizate în tratamentul malariei. În secolul al 19-lea, în mod deosebit în America (unde ajunsese odată cu imigranții europeni), liliacul a fost folosit de medici pentru a trata febra, pentru calmarea anxietății si ca tonic.

Planta a devenit populară în Anglia în timpul domniei regelui Henric al VIII, apărând pentru prima dată în presa scrisă într-un inventar realizat de Oliver Cromwell în Norwich. Nu a durat mult timp după aceea pentru ca liliacul să câștige popularitate pentru parfumul său dar și pentru beneficiile medicale pe care le conține.

Unii botaniști ai zilelor noastre folosesc încă uleiul de liliac pentru a trata afecțiuni ale pielii, cum ar fi erupții cutanate, arsuri solare și tăieturi sau zgârieturi minore. Uleiul de liliac este folosit azi cu precădere în aromoterapie, la nivel mondial.

Câteva picături de ulei de liliac într-un arzător va ajuta la ameliorarea simptomelor de depresie și anxietate. Este la fel de eficient atunci când este folosit pentru inhalare, aducând beneficii de sănătate mintală, împreună cu un miros proaspat și plăcut în încăperea în care este folosit.

Uleiul poate fi adăugat în baie pentru a obține un efect calmant. În plus, mirosul florii de liliac este folosit și în produsele de curățare dând un parfum revigorant în întreaga casă.