Ai experimentat vreodată sentimentul acela că ai mai trăit o dată acelaşi lucru deşi erai sigură că este imposibil? Ai nimerit într-un loc în care ai avut impresia că ai mai fost înainte, făcănd acelaşi lucru, în preajma aceloraşi oameni? Acea trăire magică se numeşte déjà vu şi ştiinţa a încercat să explice ce anume se întâmplă în creierul nostru când experimentăm acest fenomen bizar, scrie feminis.ro.

Déjà vu, acel sentiment miraculos care ne transpune pentru câteva secunde într-o zăpăceală aparte, a făcut parte din experienţa umană dintotdeauana. Am descris-o în mai multe feluri: viziune futuristă, o licărire într-o viaţă anterioară, un avetisment de dincolo ori o experienţă mistică neobişnuită. Ştiinţa a găsit o explicaţie pentru acest fenomen straniu: un fel de eroare a creierului.

Cercetători de la Universitatea din Texas au descoperit ceva surprinzător. Epilepticii au un moment de déjà vu fix înainte de o criză, aproape ca un semnal de alarmă. Oamenii de ştiinţă au folosit scanări ale creierului pentru a examina legătura dintre atacurile de epilepsie şi déjà vu, descoperind că ambele evenimente sunt cauzate de acelaşi mecanism neurologic în creier.

Aşadar, cum sunt aceste două fenomene conectate? Mai mult de două treimi din populaţie experimentează un déjà vu măcar o dată în viaţă, pe când epilepsia e extrem de rară, afectează doar 1% din oameni.

Totul se rezumă la modalitatea în care stocăm memoria. Lobul temporal este acolo unde activitatea celulelor nervoase din creier este perturbată la pacienţii cu epilepsie şi este de asemenea locul în care ne creăm şi stocăm amintirile.

Cercetărorii au explicat că această parte a creierului este responsabilă cu identificarea întâmplărilor familare şi recunoaşterea unor anumite evenimente, iar atunci când se întâmplă un rateu neurologic, acest lucru poate duce la confuzia dintre trecut şi prezent. Pentru oamenii care suferă de epilepsie, asta înseamnă un atac obişnuit de epilepsie, dar pentru pacienţii sănătoşi înseamnă senzaţia de deja vu.

Un alt factor este acela că creierul nostru încearcă întruna să creeze o imagine de ansamblu a lumii bazată pe stimularea senzorială. Face asta prin completarea spaţiilor goale din ceea ce ştim şi am experimentat din trecut. De pildă, auzul unui claxon ne spune că există o maşină la orizont, chiar dacă nuo vedem. De obicei, asta se întâmplă fără cusur, dar din când în când, creierul nostru mai dă rateuri şi experimentăm senzaţia de déjà vu.