Regina Ana, cea mai longevivă soţie de domnitor sau rege din istoria României, a murit astăzi la vârsta de 92 de ani.

Principesa Ana de Bourbon-Parma s-a născut la 18 septembrie 1923, la Paris. Este fiica Principelui René de Bourbon-Parma şi a Principesei Margareta a Danemarcei. Principesa Ana a copilărit în Franţa, scrie jurnalul.ro.

Începând cu anul 1939, după izbucnirea războiului, şi-a urmat familia în Spania şi în Statele Unite ale Americii, unde a urmat o şcoală de artă, la New York. În paralel, pentru a-şi putea câştiga existenţa, a lucrat ca vânzătoare la magazinul universal Macy’s.

În 1943, Principesa Ana s-a înrolat ca voluntar în armata franceză. A fost, împreună cu regimentul ei, în Algeria, Maroc, Italia, Luxemburg şi Germania, până la sfârşitul ostilităţilor. A primit “Crucea de Război” a Franţei.

Principesa Ana l-a cunoscut pe Regele Mihai I al României la Londra. După doar o săptămână, Regele i-a cerut mâna. S-au căsătorit la 10 iunie 1948, la Atena, în Grecia.

“Ana a României este o regină cu un drum neîmplinit. Neurcată vreodată pe tronul Ţării, majestatea Sa a aşteptat mulţi ani să fie înţeleasă, acceptată, să devină o parte a României. Familia Regală a revenit în ţară. Dar România a continuat să fie o republică, iar Coroana a rămas în exil”, scrie, cu o oarecare amărăciune, Principele Radu, soţul prinţesei Margareta, în urmă cu doi ani, când Regina Maria împlinea vârsta de 90 de ani.

Iar potretul Majestăţii Sale este conturat mai departe: “(...) Frumoasa noastră Regină nu este o femeie suavă, ci una energică. Ea poate fi abruptă în reacţii, tăioasă în replici, iute în gesturi şi plină de un aplomb rebel. Agilitatea sa nu este una de balerină, ci una de felină. Ana a României nu răspunde vieţii şi lumii, ci le provoacă. Gata oricând să se alăture unei demonstraţii de stradă, Regina preferă să călărească decât să brodeze, să meargă cu jeepul sau cu bicicleta în loc să gătească, să facă tâmplărie în loc de conversaţie de salon.

Reginei îi place fotbalul, preferă bocancii pantofilor cu toc şi se simte stingherită în rochii lungi, cu diadema pe cap. (…) Atunci când, însă, este în «luminile rampei», Regina devine contrariul tuturor celor afirmate în paragraful precedent. Rochiile ei sunt mereu purtate cu o graţie înnăscută, zâmbetul şi semeţia capului sunt mereu asortate cu diadema de diamant.(...)”.