Selfiul este modul prin care cei mai mulţi dintre noi încearcă să impresioneze, să caute validări, dar în spatele acestei manifestări se poate ascunde o afecţiune. 

"De cele mai multe ori, un selfie nu prezintă adevărata imagine, ci una îmbunătăţită, o altă persoană, diferită de a noastră. Toate aceste strădanii (de a arăta bine) sunt binevenite dacă-ţi aduc bucurie şi cu condiţia să le faci pentru propria plăcere, dacă nu le vede nimeni niciodată. Dacă vrei să-i impresionezi pe cei din jur, este posibil să nu-ţi fie validată aşa cum aştepti imaginea şi atunci să ajungi la depresie", spune psihologul Iulia Florea pentru Gândul.info.

În general, printr-un selfie încercăm să surprindem o stare se spirit şi să căutăm confirmarea imaginii de frumos.

"Respect oamenii pe care îi preocupă felul în care arată. Problemele apar atunci când acest lucru devine prea important, atunci când te străduieşti din toate puterile să arăţi bine şi nu te mai simţi bine. Dacă te uiţi în oglindă îţi place pe cine vezi, nu numai ceea ce vezi?

Excesul petrecut în faţa camerei de fotografiat şi numărul foarte mare de poze selfie poate fi un puternic indicator al problemelor legate de imaginea de sine.

Această preocupare de a posta selfiuri pe reţelele de socializare şi nevoia de admiraţie pot trăda o anumită doză de narcisism. Atunci când în viaţa reală nu suntem suficient de validaţi, încercăm să compensăm nevoia noastră într-un alt mediu.

Într-o bună zi însă vei avea de ales între autenticitate şi imagine, iar atunci va trebui să decizi dacă vrei să faci pe plac celorlalţi sau sufletului tău, cerinţelor celorlalţi sau plăcerii tale. Dacă arăţi bine nu înseamnă că te şi simţi bine. Dar întotdeauna când te simţi bine, arăţi bine", mai spune psihologul pentru Gândul.