Tulburările mintale sunt destul de greu de identificat şi de tratat, mai ales dacă este vorba deafecţiuni foarte rare sau bizare.

În rândurile de mai jos găsiţi decrierea câteva dintre cele mai ciudate şi rar întâlnite tulburări mintale.

1. Sindromul Stockholm

Această boală reprezintă un răspuns psihologic apărut uneori la un ostatic, acesta ajungând să arate semne de simpatie, loialitate şi chiar respect voluntar faţă de cel care îl ţine prizonier. De asemenea, sindromul poate să apară şi în alte cazuri, cum ar fi în cel al unei soţii maltratate sau al unui copil abuzat.

Numele sindromului vine de la un jaf care a avut loc la o banca din Stockholm, Suedia, în 1973. Jefuitorii au ţinut angajaţii băncii ostatici din 23 până în 28 august, iar în acest timp victimele au început să se ataşeze de infractori şi chiar să-i protejeze după ce au fost eliberaţi, refuzând să depună mărturie împotriva lor. Mai mult, unul dintre jefuitori s-a însurat mai târziu cu o ostatică din grup.

Un alt exemplu de persoană care a fost atinsă de acest sindrom este Patty Hearst, fiica unui milionar care a fost răpită în 1974, dar care mai târziu a început să aibă sentimente pozitive faţă de răpitori. Simpatia tinerei a devenit atât de puternică, încât ea şi-a ajutat răpitorii să realizeze o nouă răpire.

2. Sindromul Lima

Acest sindrom descrie situaţia inversă celei caracterizate de sindromul Stockholm, şi anume răpitorii încep să simpatizeze cu ostaticii, fiind deosebit de atenţi la nevoile lor.

3. Sindromul Diogene

Acest sindrom este o afecţiune caracterizată de o neglijare de sine dusă până la extrem, de o tendinţa de izolare şi de o dorinţa de a strânge numeroase obiecte în locuinţa, uneorişi animale.

Se întâlneşte în principal la oamenii în vârstă. Denumirea sindromului este însă destul de improprie, având în vedere că filosoful grec Diogene doar a dus o viaţă ascetică, fără săexiste date care să indice şi că se neglija pe sine.

4. Sindromul Paris

Acest sindrom îi afectează numai pe japonezi, fiind de fapt o formă severă de şoc cultural. Dintre milioanele de japonezi care vizitează anual Parisul, circa o duzină ajung să sufere de această tulburare. Mai exact, japonezii politicoşi sunt incapabili să separe descrierea idilică a acestui oraş, văzută în filme ca "Amelie", de realitatea unei metropole moderne.

Un turist japonez care are de-a face, spre exemplu, cu un chelner grobian nu este în stare să riposteze în vreun fel, fiind forţat să îşi reprime furia şi dezamăgirea.

Ambasada Japoniei din Franţa are o linie verde disponibilă 24 de ore din 24 turiştilor care suferă un şoc cultural.

5. Sindromul Stendhal

Sindromul Stendhal este o afecţiune care cauzează accelerări ale ritmului cardiac, ameţeli, confuzie şi chiar halucinaţii la o persoană care vede opere de artă, îndeosebi atuncicând acestea sunt foarte frumoase sau când sunt multe într-un singur loc. De asemenea, tulburarea poate să apară şi atunci când o persoană poate vedea un colţ de natură de ofrumuseţe copleşitoare.

Denumirea afecţiunii vine de la celebrul scriitor francez Stendhal care, în cartea să "Napoli şi Florenţa: o călătorie de la Milano la Reggio", a descris experienţă avută în timpul vizitei lui la Florenţa, Italia, din 1817.

6. Sindromul Ierusalim

Acest sindrom cuprinde mai multe trăiri, printre care se numără idei obsesive cu tematică religioasă, halucinaţii sau alte experienţe asemănătoare psihozei, care sunt declanşate de o călătorie la Ierusalim sau care duc la o astfel de călătorie.

Tulburarea apare de regulă în timpul unei vizite în Oraşul Sfânt şi tinde să trecă după câteva săptămâni. Dintre cei care au dezvoltat acest sindrom toţi avuseseră boli mintale anterior.

7. Sindromul Capgras

Acest sindrom este unul rar întâlnit şi este caracterizat de faptul că persoană afectată crede că o rudă apropiată a fost înlocuită de un impostor cu înfăţişare identică. Tulburarea este comună pacienţilor care suferă de schizofrenie, deşi poate apărea şi la cei care suferă de demenţă, ori după o rana la cap.

8. Sindromul Fregoli

Sindromul Fregoli este oarecum opusul sindromului Capgras. Este de asemeni unul rar întâlnit, persoană afectată crezând că mai mulţi oameni sunt de fapt o singură persoană care îşischimbă aspectul fizic sau care se deghizează.

Tulburarea a fost numită după actorul italian Leopoldo Fregoli, care a devenit celebru pentru capacitatea lui de a-şi schimbă rapid înfăţişarea în timp ce era pe scenă.

9. Sindromul Cotard

Sindromul Cotard este o tulburare psihiatrică rară, persoana afectată crezând că este moartă, că nu există, că este în putrefacţie sau că şi-a pierdut sângele sau organele interne. În cazuri rare poate apărea credinţă că este nemuritoare. Denumirea vine de la Jules Cotard, un neorolog francez care a descris pentru prima dată afecţiunea, în 1880.

10. Paramnezia reduplicativă

Această boală constă în credinţă că un loc a fost duplicat, existând în acelaşi timp în două sau chiar mai multe zone. Termenul de paramnezie reduplicativă a fost folosit pentruprima dată în 1903, de către neurologul cehoslovac Arnold Pick, pentru a descrie faptul că o pacienta suspectată de maladia Alzheimer credea că a fost mutată dintr-o clinică dintr-un oraş într-o altă care arată identic cu cealaltă, dar care se află într-o suburbie. Ea susţinea chiar că personalul medical lucra în ambele locuri.