Faptul că aerul de munte ne face bine nu e tocmai o noutate. Pentru prima oară, însă, oamenii de știință au arătat care este efectul pozitiv, cât se poate de precis, scrie playtech.ro.

Cercetătorii au analizat mostre de sânge prelevate de la oameni pasionați de cățărări și au observat cum condițiile de mediu modifică abilitatea celulelor roșii de a reține oxigenul în medii în care acest lucru e necesar. Descoperirea contrazice o presupunere destul de veche, potrivit căreia oamenii aflați în medii situate la altitudini mari încep să producă celule roșii noi, mai capabile să asigure oxigen pentru mușchi și organe decât sângele uman obișnuit.

Asta ar însemna că pe Muntele Everest, unde atmosfera are cu 53% mai mult oxigen decât aerul de la nivelul mării, oamenii ar experimenta înlocuirea treptată a celulelor roșii cu versiuni ale acestora care funcționează mai bine. Asta e teoria în care oamenii de știință cred de aproximativ 50 de ani.

Exista, totuși, o problemă cu această presupunere. Are sens în cazul oamenilor care trăiesc la altitudini mari, în medii care nu asigură prea mult oxigen, dar e îndoielnică în cazul celor care sunt pasionați de cățărări sau de sporturi de iarnă, potrivit Science Alert.

Organismul uman produce aproximativ două milioane de celule roșii în fiecare secundă, așa că sunt necesare săptămâni întregi pentru ca toate să fie înlocuite. În cadrul proiectului AltitudeOmics, axat pe modificările organismului în procesul de adaptare la altitudini mari, oamenii de știință au vrut să vadă cum este posibil, în aceste condiții, ca oamenii obișnuiți să supraviețuiască în condiții cu care nu sunt obișnuiți.

Experții au trimis 21 de voluntari sănătoși (12 bărbați și 9 femei, cu vârste cuprinse între 19 și 23 de ani) aproape de vârful Muntelui Chacaltaya, la o altitudine de 5.260 de metri. Le-au analizat sângele înainte să plece în expediție, în timp ce se aflau pe munte și după ce au coborât la 1.525 de metri timp de șapte zile, pentru a se odihni înainte să se mai aventureze într-o cățărare.

Voluntarilor le-a fost mult mai ușor să se cațere a doua oară, ceea ce înseamnă nu doar că s-au adaptat în timpul primei excursii, dar și că au reținut schimbările după ce s-au întors într-un mediu cu altitudini ceva mai mici. Potrivit testelor, celulele roșii nu le-au fost înlocuite, ci schimbate, la doar câteva ore.

Oamenii de știință au descoperit că schimbările strâns legate de abilitatea celulelor roșii de a transporta și livra oxigen către mușchi și organe vitale au fost mai complexe decât anticipau. Pentru că celulele roșii durează aproximativ 120 de zile, schimbările biologice generate de timpul petrecut pe munte durează, cel mai probabil, cam la fel.

Rezultatele sunt îmbucurătoare pentru că arată că dacă nu ești ești genetic programat să supraviețuiești altitudinilor mari, organismul tău tot are capacitatea de adaptare. Cercetătorii cred că această descoperire poate fi utilă în tratarea rănilor care cauzează pierderi mari de sânge, pentru că, în astfel de situații, e esențială amplificarea capacității sângelui de a transporta oxigen.