Selma se apropie cu nonșalanță pe picioarele ca niște catalige, mișcându-și genele groase în timp ce își întinde limba neagră pentru a apuca mâncarea oferită de un turist uimit. Femela este gestantă, o veste foarte bună pentru una dintre cele mai rare specii de girafe, aflată sub protecția ''Giraffe Centre'' din capitala Kenyei.

Însă experții avertizează că viitorul celorlalte exemplare ale celui mai înalt mamifer terestru este unul sumbru, deoarece giganții blânzi ai savanei africane se confruntă cu extincția, iar ecologiștii sunt neputincioși deoarece aceste animale trăiesc în regiunile Africii cele mai afectate de conflicte, informează AFP, citat de Agerpres.

Somalia, Republica Democrată Congo, Sudanul de Sud și nord-estul Kenyei reprezintă casa speciilor de girafe amenințate cu dispariția, iar conflictele nu duc numai la o accentuare a braconajului, ci împiedică aproape în totalitate studierea și protejarea acestor animale. ''Când (rebelii — n.r.) zăresc o girafă, o văd ca pe o sursă de hrană. Cu un glonț pot doborî un animal atât de mare, iar acesta îi poate hrăni câteva săptămâni'', a declarat Arthur Muneza, coordonator în zona Africii de Est al Giraffe Conservation Foundation.

''Acest lucru limitează și studiul pe care îl putem face pentru că dacă cercetătorii nu se simt în siguranță pentru a pătrunde în astfel de zone nu vor putea afla ce se întâmplă cu animalele, iar acest lucru conduce la un decalaj informațional'', a completat acesta pentru sursa citată.

De-a lungul istoriei, interesul pentru studierea acestor creaturi ciudate dar grațioase a fost destul de limitat.

''Studiul susținut al girafelor a început abia în 2003, în Namibia'', a explicat Muneza precizând că în cazul elefanților există cercetări încă de acum 30-40 de ani.

Oamenii de știință au avertizat că girafele se îndreaptă către extincție, numărul exemplarelor fiind cu aproximativ 40% mai mic decât în urmă cu trei decenii după cum a informat luna aceasta Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii (IUCN) în cadrul unei conferințe ONU dedicată biodiversității, desfășurată la Cancun, Mexic. În acest context, girafele au fost introduse pe Lista Roșie a organizației, ca specie "vulnerabilă".

În prezent, mai puțin de 98.000 girafe au rămas în Africa.

În Estul Africii trăiesc trei dintre cele patru specii de girafe, una dintre ele fiind girafa de Nord ce are trei subspecii. Una dintre acestea din urmă este girafa nubiană, a cărei populație din Etiopia și Sudanul de Sud se estimează că a scăzut de la 20.000 de exemplare la 650. Din cauza stării de conflict din această regiune este, însă, dificil de obținut date clare. Această zonă a pierdut și circa 80% din populația de girafe reticulate, răspândită în zonele de conflict din nord-estul Kenyei, Etiopia și Somalia. ''Somalia reprezintă un habitat important pentru girafa reticulată, sunt rapoarte potrivit cărora (exemplare — n.r.) sunt încă acolo, însă nu putem fi siguri, așa că viitorul este sumbru'', a mai spus Muneza. 

''Vom pierde aceste animale dacă aceste state nu vor cunoaște pacea și dacă nu devin stabile, permițând astfel eforturile de conservare'', a completat el.

Zonele de conflict nu sunt singurele probleme cu care se confruntă girafele. Distrugerea habitatului și fragmentarea acestuia sunt alți factori majori ce contribuie la declinul populației acestui animal prin restricționarea accesului la sursele de hrană și la fluxul genetic continuu (unele girafe străbat distanțe de peste 11.000 de kilometri pătrați).

În unele părți ale Kenyei, girafele sunt ucise pentru oase, pentru măduvă și creier despre care se crede că ar vindeca HIV/SIDA. ''De asemenea, sunt oameni care le omoară numai pentru cozi. Un asemenea animal mare și frumos, omorât numai pentru coada folosită drept prestigiu cultural, ca să spun așa'', a mai declarat Muneza.

Prima țară din Africa ce a pus bazele unei strategii de conservare a acestor animale a fost Niger, stat care a realizat, în 1990, că deținea ultimele 50 de girafe din vestul Africii, mai scrie AFP. Astăzi, în Niger trăiesc circa 450 de exemplare.

Girafele au dispărut din Senegal, Nigeria, Burkina Faso, Guinea, Mali, Mauritania și Eritreea.

Kenya pregătește o strategie similară, iar Uganda a arătat și ea interes în acest sens. În aceste două țări, numărul exemplarelor de girafe nubiene este stabil, unele dintre ele, precum Selma, înmulțindu-se, distrând și educând în același timp turiștii și elevii. 

Gâtul lung al girafei, caracteristica principală a acestei specii, poate depăși înălțimea unui om de dimensiuni medii. Însă, ca și în cazul oamenilor, are tot șapte vertebre, însă fiecare de circa 25 cm lungime.

Pentru a bea apă, aceste animale trebuie să-și depărteze picioarele sau să îngenuncheze, însă, din fericire, fac acest lucru o dată la câteva zile deoarece își iau mare parte din necesarul de lichide din plante.

Gâtul este folosit și într-un ritual elaborat de luptă, în care exemplarele încearcă să se clatine una pe alta pentru a-și stabili ierarhia.

Potrivit Fundației pentru Conservarea Girafelor (GCF), fiecare pată de pe corpul gâtul și picioarele girafelor este înconjurată de un sistem sofisticat de case de sânge ce acționează ca ferestre termale prin care este eliberată căldura corporală. Precum amprentele în cazul oamenilor, fiecare girafă are modelul său unic de pete.

În cazul acestor animale, nu numai gâturile și picioarele sunt supradimensionate. Limba acestora poate atinge 50 cm astfel încât aceste animale să poată ajunge până în vârful copacilor preferați, acacia. Despre culoarea neagră-albăstrie a acestui organ se crede că are rol de protecție contra căldurii soarelui. Saliva lipicioasă a girafei are proprietăți antiseptice, ce protejează limba de țepii de acacia.

Inima girafei cântărește până la 11 kg — pentru a putea pompa sângele în sus, de-a lungul gâtului de circa doi metri înălțime — și bate de până la 170 de ori pe minut, de două ori mai repede decât inima umană.

Girafele au una dintre cele mai lungi perioade de gestație — 15 luni — și nasc stând în picioare, ceea ce înseamnă că atunci când vin pe lume puii cad de la circa doi metri înălțime. Totuși, ei se ridică și merg la mai puțin o oră de la naștere.

În sălbăticie, girafele pot trăi circa 25 de ani, însă în captivitate pot ajunge la vârsta de 35 de ani.

Strămoșul girafelor era un animal cu corp de antilopă, de circa trei metri înălțime, care popula pădurile din Asia și Europa acum circa 30-50 de milioane de ani. Cea mai apropiată rudă de astăzi a girafei este okapi.

În septembrie, un studiu ale cărui rezultate au fost publicate în revista "Current Biology", a dezvăluit că pe Terra există patru specii de girafe distincte genetic și nu doar o singură specie cum se credea (Giraffa camelopardalis).

Acestea sunt: girafa de Sud (Giraffa giraffa), cu două sub-specii, cea din Angola (G. g. Angolensis) și cea din Africa de Sud (G. g. giraffa), girafa Masai (G. tippelskirchi), girafa reticulată (G. reticulata) și girafa de Nord (G. camelopardalis), cu trei sub-specii: girafa nubiană (Camelopardalis), girafa din Africa de Vest (Peralta) și girafa de Kordofan (Antiquorum).