Motorul campaniei "Fii mai bun de Crăciun" este Gheorghiță. El a fost cel care ne-a determinat să aflăm mai multe despre lumea lui. Despre tinerii care au învățat să trăiască într-o lume aproape paralelă, fără mese doldora de bunătăți, așa cum se întâmplă la moldoveni de sărbători, dar cu proceduri medicale interminabile.

Am ajuns la Bravicea la patru dimineață, oră la care Gheorghiță se trezește de trei ori pe săptămână, nu pentru a merge la școală sau la muncă, ci…pentru a trăi. Deja de o jumătate de viață face naveta la Chișinău pentru dializă. Deși are 20 de ani, din cauza bolii, arată ca un copil de 10 anişori, notează canal2.md.

Totuși, băiatul luptă la propriu, întrucât drumul spre aparatul care îi dă viața este unul cu mult noroi. Gheorghiță, însă, cade, dar se ridică și merge mai departe.

Pentru a-i scurta drumul până la stația de așteptare, părinții lui Gheorghiță s-au împrumutat și au cumpărat o casă părăsită, dar cu drum de acces asfaltat. I-a costat patru mii de euro. Jumătate din datorie au întors-o. Pentru a aduna alte două mii de euro, mama lui Gheorghiță a fost nevoită să plece peste hotare, acum o lună.

Și dacă boala îi provoacă dureri fizice, atunci plecarea mamei i-a lăsat un gol în sufletul băiatului.

Acum tatăl este cel care coace pâine, face un ban lucrând cu ziua prin sat și îi alină durerea. Spune că nu va uita niciodată ziua în care credea că îl pierde pe Gheorghiță:

"Punea un scăunel şi punea pernele şi aşa stătea…noaptea. Aşa-i…ce s-a facem?!", a spus tatăl, Gheorghe Carauş.

Gheorghiţă încearcă şi el cu ce poate să-şi ajute familia. A învăţat să brodeze ca să coase icoane: "Icoana asta costa vreo mie de lei. A doua lucrare, Sfântul Gheorghe, vreo 2 luni o lucrat la dânsa. Acum a ajuns la Sfântul Nicolae".

Chiar dacă viaţa a fost dură cu familia Carauş, acești oameni, săraci cu trupul, dar bogați cu sufletul, cred în minuni. Că doar nu în zadar Gheorghiță poartă numele sfântului Gheorghe Biruitorul.