Crusta oceanică nou-formată este mai subţire decât cea veche, conform cercetărilor. Această subţiere indică faptul că mantaua Pământului se răceşte mai repede decât s-a crezut până acum.

Studiile arată că grosimea crustei vulcanice nou-formate s-a subţiat în ultimii 170 milioane de ani. La un simpozion al American Geophysical Union, cercetătorii au menţionat că această crustă nou formată se răceşte de două ori mai repede decât s-a crezut anterior, scrie descopera.ro.

Acest proces oferă informaţii preţioase cu privire la modul în care plăcile tectonice moderează temperatura internă a planetei, conform spuselor lui Harm Van Avendonk, co-autor al acestui studiu şi un geofizician de la Universitatea Texas din Austin.

Descoperirea este fascinantă, deşi multe informaţii lipsesc, pentru că măsurarea grosimii crustei oceanice necesită studii seisimice. De asemenea, poate explica de ce supercontinentele precum Pangea s-au rupt.

Mantaua Pământului este constituită din rocă fierbinte (500 - 900 grade Celsius la partea superioară), sub presiuni ridicate. Când acest material urcă spre suprafaţa pământului, presiunea scade şi roca începe să se topească. Acest material poate urca la suprafaţa planetei prin rifturile oceanelor şi poate construi crustă nouă. Când temperatura mantalei este mai ridicată, crusta formată este mai groasă.

Comparând crusta de acum cu cea de acum 170 milioane de ani s-a observat că cea veche este mai groasă cu 1,7 km. Analizele chimice pe rocile formate din lavă arată că mantaua s-a răcit cu 6-11 grade la fiecare 100 de milioane de ani în ultimii 2,5 miliarde de ani. Dar din Jurasicul mediu (170 mil. ani), mantaua s-a răcit în medie cu 15-20 de grade Celsius pe 100 de milioane de ani.

Cercetătorii au emis ipoteza că plăcile tectonice cauzează această răcire. Prin formarea de crustă nouă şi scufundarea plăcilor tectonice, mantaua pierde căldură. S-a observat că mantaua de sub Oceanul Pacific (zonă cu puţină activitate tectonică) s-a răcit cu 13 grade Celsius per 100 milioane de ani, iar mantaua de sub Oceanul Atlantic s-a răcit cu 37 de grade Celsius per 100 de milioane de ani.

Un factor important în variaţia de temperatură a mantalei este reprezentat de supercontinente. Oceanul Atlantic şi Oceanul Indian au apărut ca urmare a ruperii Pangeei. Înainte de acest proces, mantaua de dedesubt a putut să-şi ţină temperatura înaltă, datorită grosimii ridicate a crustei continentale. În momentul ruperii, mantaua de sub crusta oceanelor nou-formate s-a răcit rapid, în timp ce scăderea temperaturii mantalei de sub Oceanul Pacific a rămas constantă.

De asemenea, acumularea de căldură sub crustele continentale (ca în cazul Pangeei), într-un timp îndelungat, duce la ruperea acestora. Laurent Montesi, un om de ştiinţă de la Universitatea din Maryland, susţine că „acest lucru poate explica de ce un continent se rupe după 100 de milioane de ani".