Uniunea Europeană a suferit în 2016 o serie de tenisuni și șocuri politice care au amenințat-o cu dezintegrarea: criza migrației, ieșirea din Uniune a Marii Britanii, creșterea economică slabă și șomajul mare din zona euro, atacurile teroriste, creșterea susținerii politice pentru partidele populiste și anti UE.

În aceste condiții, nu rămâne îndoială că 2017 va fi unul dintre cei mai importanți ani ai istoriei de șase decenii a Uniunii Europene, scrie Digi24.ro, citând theconversation.com.

Există cinci pericole stringente pentru UE în 2017. Nu sunt provocări izolate ci interdependente și care se potențează reciproc. Existența lor simultană reprezintă o încercare fără precedent pentru liderii europeni.

În 2017 vor fi alegeri naționale în Franța, Olanda, Germania și probabil Italia. Se așteaptă ca partidele populiste, antiUE, să performeze în toate cele patru țări.

E foarte probabil ca în alegerile prezidențiale din Franța să se confrunte fostul prim-ministru François Fillon, nominalizat de republicani (de centru dreapta), cu Marine Le Pen, liderul Frontului Național (de extrema dreaptă).

Susținerea pentru Frontul Național a crescut mult în ultimii ani. La alegerile prezidențiale din 2012, Le Pen lua mai puțin de 18% din voturi fără să intre în turul 2. Sondajele recente arată că anul acesta va primi 24% din voturi în primul tur.

Chiar dacă sondajele sugerează că o victorie Le Pen e improbabilă (previziunile arată 65% pentru Fillon și 35% pentru Le Pen în turul doi), după un an de surprize electorale (Brexit, Trump) ar fi o eroare ca Le Pen să fie scoasă complet din calcule.

În Olanda, Partidul Libertății (anti-imigrație și antiUE) conducea în sondaje. Liderul partidului, Geert Wilders, propunea închiderea moscheilor din Olanda și ieșirea din UE a țării.

În Germania, pentru prima dată după Al Doilea Război Mondial, extrema dreaptă ar putea obține rezultate electorale substanțiale în alegerile din septembrie. Partidul Alternativa pentru Germania are în acest moment 13% din intențiile de vot și este aproape sigur că va trece pragul electoral de 5% pentru accederea în parlamentul federal.

Angela Merkel rămâne populară, iar Uniunea Creștin-Democrată conduce confortabil în preferințele electoratului. Însă decizia acesteia de a permite accesul în Germania unui număr de peste un milion de migranți anul trecut a fost atacată din toate părțile. Poziția sa se poate deteriora în cazul unor noi atacuri teroriste în Germania, după atacul de la târgul de crăciun din Berlin în care au murit 12 oameni.

Atacul din decembrie 2016 de la Berlin a arătat o Europă care rămâne vulnerabilă în fața teroriștilor.

Potrivit Europol, în 2015 au murit 151 de persoane în urma atacurilor teroriste, iar 360 au fost rănite. Au existat peste 200 de atacuri în statele membre (reușite, dejucate sau eșuate) și au fost arestate peste 1000 de persoane cu acuzații legate de terorism.

Acest trend a continuat și în 2016. Au fost zeci de morți și sute de răniți în atacurile din Belgia, Franța și Germania. Poliția franceză a arestat cinci agenți ai Statului Islamic în Strasbourg și Marsilia, suspectați de planificarea unui atac “iminent”.

Europol estimează că 5000 de europeni au mers să lupte în Siria și Irak și câteva sute dintre aceștia s-au întors în Europa. Mulți alții s-au radicalizat online sau au fost recrutați local. Ei au format celule teroriste pe teritoriul

continentului, aflate în standby, dar capabile de planificare, finanțare și execuție a atacurilor ucigașe.

Ca urmare, mulți europeni se tem că terorismul a devenit noul firesc.

Tensiunile între Occident și Rusia sunt la cele mai înalte cote de la sfârșitul Războiului Rece. Rusia a devenit o putere mult mai agresivă și mai impredictibilă, odată cu invadarea și anexarea Crimeei în 2014 și cu susținerea acordată rebelilor separatiști din estul Ucrainei.

Începând cu 2012, Rusia și-a modernizat armata și a transformat-o într-o amenințare reală pentru strategii NATO și din Europa. A crescut mult bugetul militar, construiește și extinde baze pe teritoriul arctic, a executat numeroase exerciții pe scară largă ce simulau un război cu NATO, a trimis trupe în conflicte precum cel din Siria, a poziționat armament nuclear la Kaliningrad în regiunea de la granița cu Polonia și Lituania, și-a modernizat echipamentele. Avioane de vânătoare rusești intră frecvent în spațiul aerian al țărilor NATO.

Strategii militari din Europa și din NATO sunt îngrijorați de posibilitatea ca Rusia să încerce să-și extindă influența în Țările Baltice. O simulare militară recentă făcută de Rand Corporation arăta că Rusia poate să captureze una dintre capitalele baltice în decurs de 60 de ore.

După dezvăluirile despre interferența Rusiei în alegerile prezidențiale americane, există semnale că s-ar putea încerca același lucru în procesele electorale europene din acest an. Într-o încercare de destabilizare și dezorientare a Europei, Rusia exercită o campanie de propagandă și dezinformare cu intenția de a promova politicieni și partide binevoitoare față de Rusia și față de interesele sale în Europa de Est.

De asemenea, Rusia a întreținut câteva grupuri politice extremiste din Europa, precum partidul Jobbik din Ungaria sau Frontul Național din Franța.

După încheierea în martie anul trecut a unui acord controversat între UE și Turcia, numărul migranților care au ajuns în 2016 în Europa a scăzut dramatic. Conform agenției pentru refugiați a ONU, 359.000 de migranți și refugiați au ajuns în Europa în 2016, față de peste un milion în 2015. Italia se află în topul destinațiilor.

Dar acordul între UE și Turcia e pe cale să se dezintegreze. Relațiile între cele două părți au devenit încordate după puciul eșuat din Turcia și represaliile la care a recurs ulterior Erdoğan. După un vot consultativ al Parlamentului European în noiembrie în favoarea suspendării negocierilor de aderare a Turciei la UE, Erdoğan a amenințat că va rezilia acordul și va permite fluxul de migranți către Europa.

ONU estimează existența în prezent a 2,8 milioane de refugiați în Turcia. O revenire a migrației la nivelul din 2015 ar pune o presiune semnificativă pe sistemul de frontiere interne deschise din Europa.

De mai bine de un deceniu, zona euro a fost într-o stare aproape permanentă de criză. Departe de a aduce unitate politică și integrare economică, moneda euro a generat noi nemulțumiri și inegalități între țările care o folosesc.

Sătui de austeritate, creștere economică slabă și o rată a șomajului de aproape 10% (dar mult mai mare pentru tineri) mulți europeni au devenit sceptici cu privire la moneda unică. Un sondaj recent realizat în cele 19 țări care utilizează euro arată că doar 56% dintre cei intervievați consideră această monedă ”un lucru bun” pentru țara lor, cu cinci puncte mai jos decât în anul precedent. Doar 41% dintre italieni consideră că euro este bun pentru Italia.

Prognoza economică din toamna lui 2016, realizată de Comisia Europeană, avertiza că “incertitudinile și vulnerabilitățile” din economia europeană rămân în continuare grave.

Grecia se află într-o veritabilă depresiune economică. Economia țării a regresat cu mai mult de un sfert din 2010 iar 23% din forța de muncă se află în șomaj. Economia Italiei e mai jos decât era cu un deceniu în urmă și datoria națională se află la peste 130% din PIB.

Băncile italiene (afectate de credite neperformante de 360 de miliarde de euro) au nevoie disperată de recapitalizare. Monte dei Paschi di Siena, a treia bancă din Italia, a picat testul pentru instituții financiare și s-a clasat pe ultimul loc din 51 de bănci testate.

Referendumul eșuat pentru modificarea Constituției (decembrie 2016) a însemnat o nouă doză de incertitudine politică și economică pentru a treia economie a zonei euro. Mișcarea Cinci Stele (anti-euro și anti-sistem) se află la egalitate în sondaje cu Partidul Democrat condus încă de Matteo Renzi care a demisionat din funcția de prim-ministru după referendum.

Alegerile paralamentare ar putea avea loc anul acesta. Mișcarea Cinci Stele propune un referendum consultativ pentru a stabili dacă Italia trebuie să renunțe la euro.

Ieșirea unei țări din zona euro ar putea pune în mișcare o destrămare a întregii zone. Efectele economice și incertitudinea care ar rezulta în acest scenariu ar determina consecințe politice extrem de grave.

Proiectul european de integrare politică și economică a fost printre cele mai mari realizări politice ale istoriei moderne. Pentru câteva decenii, acest proiect a adus pace și prosperitate unui continent zguduit de războaie, crize economice și extremism politic.

Dar integrarea europeană n-a fost niciodată un proces liniar. În istoria sa, UE a trecut prin numeroase crize. Așa cum spunea Jean Monnet, unul din părinții fondatori ai Uniunii: "Am considerat dintotdeauna că Europa va fi construită pe seama crizelor și că va reprezenta suma soluțiilor la aceste crize".

Dar Monnet spunea și că soluțiile trebuie propuse inteligent și aplicate eficient. Asta e provocarea pe care o au în față liderii de azi ai Europei: pot ei să aplice soluțiile corecte la problemele de astăzi?

Despre autor: Richard Maher este Research Fellow pe subiectul guvernanței globale, la centrul pentru studii avansate Robert Schuman din cadrul European University Institute.