Pe una dintre cele mai aglomerate străzi ale Londrei este o clădire, iar intrând în curtea interioară a acesteia, vizitatorul poate avea impresia că se întoarce în timp, relatează BBC. Curtea este liniştită, în mijloc având o capelă circulară şi două statui de piatră.

Capela este Temple Church, consacrată în 1185 drept căminul cavalerilor templieri din Londra vremii.

Capela nu este un reper doar din punct de vedere al arhitecturii, al istoriei sau al religiei. Este, de fapt, prima bancă din Londra.

Cavalerii templieri erau călugări războinici, ordinul religios având o misiune clară, un cod de etică, fiind dedicat aşa numitului război sfânt, scrie businessmagazin.ro.

Cum au ajuns să deschidă prima bancă din Londra?

Templierii erau dedicaţi apărării creştinilor care mergeau în pelerinaj la Ierusalim, oraş care a fost ocupat în 1099, în timpul primei cruciade; de-atunci, numărul pelerinilor a crescut vertiginos. Iar pelerinii aveau nevoie, în călătoriile lor, de sume de bani, iar dacă i-ar fi purtat asupra lor, ar fi existat riscul de a fi jefuiţi.

Aşa că templierilor le-a venit ideea de a înfiinţa un serviciu, care avea să devină, de fapt, prima bancă din Londra. Pelerinii puteau depune sumele de bani la biserica templierilor din Londra şi să retragă banii la Ierusalim, când ajungeau la destinaţie, după un drum dificil şi primejdios.

Nu se ştie exact cum funcţiona acest sistem şi cum se proteja ordinul religios de fraude.

Cu toate acestea, templierii nu au fost primii care au inventat astfel de servicii. Cu câteva secole înaintea lor, dinastia Tang din China folosea un sistem numit, în traducere, bani zburători; în esenţă, un document dovedea depunerea unei sume de bani într-un loc, în scopul de a retrage bani dintr-un alt loc.

Dar ceea ce făceau templierii se aseamănă mai mult cu serviciile financiar bancare ale unei instituţii private, cu atât mai mult cu cât sistemul chinez era operat de guvern.

Templierii aveau o întreagă serie de servicii sofisticate pentru acea vreme. De pildă Henry III a plătit 200 de lire pe an, vreme de cinci ani, pentru a se asigura că va putea cumpăra insula Oleron, aflată la NV de Orleans. În momentul când proprietatea a fost scoasă la vânzare, templierii s-au asigurat că aceasta intră în proprietatea monarhului.

Iar în 1200, templierii au ţinut în custodie bijuteriile Coroanei, ca garanţie pentru un împrumut important acordat la acea vreme.