Cetățenii Marii Britanii au ales să părăsească Uniunea Europeană la referendumul din 23 iunie 2016. Totul a început însă, cu trei ani mai devreme. Britanicii erau nemulțumiți că Bruxelles-ul le impunea cote de imigranți, planuri de asistență financiară pentru țări din zona euro și moneda unică.

Fostul premier britanic David Cameron a promis în cadrul campaniei electorale din 2013 că va oferi cetățenilor britanici posibilitatea să decidă dacă vor sau nu să mai facă parte din marea familie europeană. 

Vorbele lui Cameron erau inițial privite sceptic, însă, în 2015, regina Elisabeta a II-a a anunţat despre organizarea unui referendum pe marginea acestui subiect.

"Guvernul meu va renegocia relaţia Regatului Unit cu Uniunea Europeană şi va căuta să reformeze angajamentele cu blocul comunitar spre binele tuturor statelor membre", a comunicat Regina Marii Britanii, Elisabeta a II-a .

Vestea a venit ca un duș rece pentru Bruxelles. Totuşi, în februarie 2016, premierul britanic a obținut ceea ce și-a dorit: Uniunea Europeană i-a oferit Marii Britanii un statut special în cadrul blocului comunitar. Ulterior, David Cameron a anunţat data referendumului - 23 iunie, şi a încercat să-i prevină pe britanici că viitorul lor în afara UE est incert.

"Unde este moralitatea noastră atunci când ne gândim să părăsim totul pentru ceva necunoscut? Dacă vom ieși din Uniunea Europeană, vom risca cu tot ce am obținut până acum", a afirmat fostul premierul Marii Britanii, David Cameron.

Populația britanică s-a divizat în două tabere și, până în ziua referendumului, nu era clar care dintre ele va avea câștig de cauză.

În 23 iunie, însă, euroscepticii au fost mai mulți, iar referendumul s-a încheiat cu un procentaj de 52 la 48 în favoarea ieșirii din blocul comunitar. Premierul de atunci, David Cameron, a tratat situația ca pe un eșec personal şi a demisionat.

Noul șef al legislativului de la Londra a devenit Theresa May, care a promis că va îndeplini dorința poporului de a ieși din Uniunea Europeană.