Depresia afectează un număr din ce în ce mai mare de părinti, mai ales în cazul în care copiii lor se confruntă cu boli cronice grave, afecţiuni ce durează întreaga viaţă, sau situaţii în care copilul are nevoie de intervenţii chirurgicale rapide fără de care viaţa le-ar fi pusă în pericol, informează Csid.ro

Din păcate, factorii care pot duce la o stare depresivă sunt numeroşi, şi adesea persistă pe perioade îndelungate.  

"Mamele în special, dar şi taţii uneori, se simt responsabile luându-şi asupra lor vina cauzei bolii sau evoluţia problemei. Acestea dezvoltă depresie fiind copleşite de gândul că niciodată nu fac suficient pentru copilul lor, că nu sunt destul de atente la copil, că poate dacă ele s-ar fi comportat altfel copilul nu ar fi fost nevoit să trăiască problema", ne-a spus psihologul Daniela Gavankar, preşedinta Asociaţiei pentru Intervenţie Terapeutică în Autism (AITA).

Consecinţele unui diagnostic grav de sănătate sau de dezvoltare

Aşteptările mamelor care au un copil cu o boală cronică sunt afectate de pierderea unor relaţii ori de excluderea din anumite cercuri. Copilul nu mai este invitat cu uşurinţă la petrecerile altor copii, vizitele se stabilesc şi se desfăşoară cu dificultate, iar aceste evenimente pot cu uşurinţă să afecteze starea de bine a mamei, a părinţilor în general.

De asemenea, părinţii copiilor cu autism nu mai pot participa cu uşurinţa la evenimente de genul: meselor în familie, acasă sau la restaurant, mersul la cumpărături, la teatru sau la piscina poate fi dificil, relaţiile sociale fiind afectate de aceste aspecte.

"Totodată, problemele financiare care afectează viaţa de familie acolo unde copilul are nevoie de tratament îndelungat, de operaţii complicate sau de terapie specială produc anxietate, depresie şi furie. Adesea unul dintre părinţi este nevoit să renunţe la slujbă sa pentru a ajuta copilul, şi atunci veniturile familiei scad dar nevoile financiare cresc – fapt care aduce cu sine stări de furie şi depresie", a susţinut psihologul Dana Gavankar.

Alte cauze care duc la instalarea depresiei

Epuizarea părintilor este unul dintre factorii care pot duce la depresie. Lipsa somnului şi atenţia permanentă asupra simptomelor şi comportamentului copilului sunt epuizante atunci când părintele nu are ajutoare.

"În România şi nu numai, lipsa serviciilor de calitate, a spitalelor şi Centrelor de terapie, lipsa specialiştilor şi a aparaturii medicale adecvate este un motiv de stres şi îngrijorare pentru orice părinte, cu atât mai mult atunci când timpul este cel mai mare duşman al copiilor cu afecţiuni grave. După ce afla diagnosticul, mulţi părinţi intră în foarte multe alte roluri, devenind "managerii cazului copilului": devin terapeuţi, educatori, fiind nevoie să deşluşească sistemul medical, sistemul de asigurări sociale, să-şi facă dosare peste dosare, iar acest lucru poate ridica nivelul de stres la nivele greu de suportat", ne-a explicat specialistul de la AITA.

Principalele semene ale depresiei

Semnele depresiei sunt absenţa interesului ori a plăcerii indiferent de activitate, scăderea sau creşterea în greutate, insomnia sau somnul prelungit aproape toată ziua, sentimente de vină, inutilitate, oboseală până la epuizare, dificultăţi de concentrare şi de luarea unor decizii. 

"În faţa atât de multor probleme părinţii se simt adesea descurajaţi şi este nevoie să ceară dar şi să primească ajutor. Deşi toate aceste probleme sunt reale şi serioase, rareori însă părintele cere ajutorul considerând că toate eforturile trebuie orientate spre copil. Este foarte important ca părinţii să fie susţinuţi să-şi găsească resurse pentru a scădea stresul şi să continue să se dezvolte ca persoane şi ca părinţi, chiar şi în această situaţie când au un copil cu probleme majore de sănătate şi dezvoltare", susţine psihologul Dana Gavankar.

Terapia individuală are rezultate foarte bune atunci când părinţii îşi caută resurse pentru a reduce stresul, depresia şi anxietatea. Totodată, foarte valoroase sunt grupurile de părinţi care se confruntă cu aceeaşi problemă.

"Părinţii, în mod automat aproape, au încredere în alte persoane care sunt în aceeaşi situaţie cu ei, iar un grup ţinut de un părinte care se confruntă cu aceeaşi problemă poate aduce un plus de valoare informaţiilor. Peste tot în lume există o criză a specialiştilor care se ocupă de aparţinătorii copiilor cu probleme de sănătate, şi atunci una dintre soluţiile găsite de organizaţiile cu acest profil este chiar aceea de a pregăti părinţii pentru a susţine grupuri de suport", concluzionează psihologul.