Japonia vrea, pentru prima dată în istoria țării, să limiteze numărul de ore suplimentare ale angajaților la 100 de ore pe lună. Criticii proiectului legislativ spun că plafonul nu va rezolva cu nimic problemele cu care se confruntă forța de muncă niponă, scrie Digi24.ro. 

Mai mult, spun detractorii proiectului, acesta va bate în cuie practici apărute după Al Doilea Război Mondial, unde valoarea atribuită unui salariat depinde de rezistenţa lui, o situaţie care se face vinovată de decesul câtorva sute de angajaţi în fiecare an, relatează News.ro.

"Nu putem să acceptăm asta. E scandalos", a spus Emiko Teranishi, care reprezintă interesele asociaţiilor de rude ale victimelor făcute de karoshi. Soţul ei s-a sinucis în 1996, epuizat din cauza interminabilelor ore de muncă, fără niciun weekend liber.

Administrator al unui restaurant din Kyoto, el se afla sub presiunea conducerii stabilimentului, care îi cerea constant să crească vânzările.

"Era deprimat. Îmi spunea că nu putea nici să mănânce, nici să doarmă. În fiecare dimineaţă, îi ceream să îşi ia o zi liberă, dar el se ducea totuşi la muncă", a dezvăluit Emiko Teranishi.

O asociaţie de avocaţi specializaţi în dreptul muncii s-a declarat la rândul ei indignată de acel plafon, considerându-l "total nepotrivit" şi "imposibil de susţinut". Un astfel de proiect echivalează cu o aprobare tacită a guvernului a unei limite, "care poate pune în pericol sănătatea salariaţilor", a declarat Ichiro Natsume, directorul asociaţiei.

Într-un editorial publicat în presa niponă, Hifumi Okunuki, preşedintele sindicatului Tozen, s-a declarat "întristat" de noul proiect legislativ: "Câţi alţi angajaţi trebuie să mai moară înainte ca ţara noastră să se trezească?".

Luna trecută, prezentând concluziile unui comitet special înfiinţat în septembrie 2016 pentru a lupta împotriva riscului de deces cauzat prin exces de muncă (”karoshi”), prim-ministrul Shinzo Abe a felicitat „o etapă istorică în reformarea felului în care se munceşte în Japonia”.

Durata excesivă a muncii este o problemă care depăşeşte domeniul sănătăţii. Ea frânează productivitatea (unii dintre angajaţi îşi încetinesc ritmul de lucru pentru a câştiga mai mulţi bani graţie orelor suplimentare plătite) şi le descurajează pe mame să muncească, în contextul în care în Japonia există o lipsă cronică de mână de lucru.

În prezent, durata legală de muncă este de 40 de ore pe săptămână, completată de un plafon teoretic de 45 de ore suplimentare pe lună, care dispare însă în neant atunci când există un acord între angajaţi şi companii.

Dacă reforma va fi adoptată, companiile care ignoră dispoziţiile legale vor fi pasibile de sancţiuni. Însă ele vor putea, totuşi, să ceară salariaţilor lor să muncească până la 100 de ore suplimentare pe lună în perioadele cu activitate intensă, fapt ce reduce dimensiunea reală a modificării legislative.

Dacă ţările occidentale pot cu dificultate să înţeleagă un astfel de devotament faţă de muncă, salaţii din Japonia „acceptă să muncească mai mult, în contrapartidă cu protejarea locului lor de muncă”, a explicat un expert nipon.