Specialiștii în mediu sălbatic au găsit rămășitele omizilor spre zona de vârf a copacilor, o locație neobișnuită de habitat pentru această specie, care trăiește de obicei în subarbuști, ferită de potențialii prădători, relatează Newsweek, citează digi24.ro.

Chris Miller, directorul organizației Wildlife Trust, a explicat într-o declarație: „Este ca un film horror cu zombie. Făceam o statistică despre cum reușesc fluturii să reziste în căldură în satul Winmarleigh și am observat o omidă atârnând de capătul unei ramuri. Mai târziu, am descoperit încă una în aceeași poziție. Și ambele erau moarte, dar intacte”.

Omizile făceau parte din specia unei molii de stejar, cunoscută și ca molia verde a mugurilor, larg răspândită în Europa. Organizația Wildlife Trust transferă în prezent populații de fluturi din satul Winmarleight, unde se află o rezervație naturală, spre alte părți ale țării în care anumite specii de fluturi efectiv au dispărut.

Dacă insectele moarte i-au părut a fi inițial într-o stare intactă, pe măsură ce și-a mutat atenția spre alți copaci, Miller a început să constate prezența unor mici fragmente de piele pe diverse porțiuni ale ramurilor, semn că larvele ar fi trecut printr-un fel de explozie.

Specialistul crede că omizilie au fost atacate de un tip de „baculovirus”, o familie de agenți patogeni care infectează nevertebratele, dar mai ales larvele moliilor. În mod normal, baculovirusul pătrunde în corpul gazdei când larva se hrănește cu frunzele copacilor, apoi se dizolvă în stomac.

Odată instalat, baculovirusul provoacă larvei o foame compulsivă, determinând-o să urce, pentru a se hrăni fără oprire, spre rămurișul superior al pomului.

După ce baculovirusul și-a încheiat ciclul de infestare, a precizat Chris Miller, corpul larvei se tumefiază, ajungând să semene cu o piele mumificată, iar agentul patogen părăsește stomacul printr-un suflu de explozie, împrăștiindu-se pe frunze, pentru a infecta alte omizi.