Orice negocieri cu Phenianul privind renunțarea la programul său nuclear trebuie să pornească de la o certitudine bătută în cuie: aceea că nord-coreenii nu au înaintat atât de mult pe această linie balistică, investind sume enorme, pentru a se mulțumi cu puțin. Opinia îi aparține analistului George Friedman, scrie digi24.ro.

Coreea de Nord a transmis în urmă cu puțin timp un nou „mesaj în sticlă” Statelor Unite: a lansat o rachetă care a trecut pe deasupra Japoniei înainte să se prăbușească în mare.

Proiectilul a fost lansat chiar din capitala Phenian, iar autorităţile nipone au avertizat populaţia să se adăpostească de urgenţă.

În urmă cu câteva zile, conducerea de la Phenian a lansat alte 3 rachete în Marea Japoniei, dar testele au fost un eşec. Ultima lansare vine într-un context tensionat în zonă, după ce Statele Unite şi regimul nord-coreean şi-au aruncat ameninţări.

Regimul comunist spunea că pregăteşte un tir de rachete îndreptat către o insulă americană din Pacific, în timp ce Donald Trump a susţinut că un astfel de gest ar însemna raderea Coreei de Nord de pe suprafaţa pământului.

Acestea sunt ultimele date ale labirintului dintre SUA și dictatura dinastică a lui Kim Jong-un.

O posibilă condiție pe care liderul de la Phenian ar fi pregătit să o accepte pentru renunțarea la programul său nuclear ar trebui să vină la pachet cu o propunere de nerefuzat, cu „un alt mijloc de securitate”, scrie Friedman într-o analiză publicată pe platforma Geopolitical Futures.

Un mijloc de securitate ar necesita cel mai probabil și un „nou cadru regional”, prin care Washingtonul se va vedea nevoit să sporească puterea regională a Coreei de Nord „în detrimentul aliaților săi”.

Dar nu doar atât. Noul cadru regional, pentru a satisface doleanțele lui Kim Jong-un, ar trebui, de asemenea, să slăbească pârghiile SUA în Oceanul Pacific: renunțarea la relațiile cu Coreea de Sud și retragerea facilităților militare din Peninsula Coreeană, „păstrându-și, probabil, în schimb doar marina din Marea Japoniei”.

Într-o asemenea ipoteză, Statele Unite se vor trezi subit înghesuite într-un unghi mort, sugerează analistul american. În primul rând, aeronavele SUA nu vor mai avea voie să zboare în apropierea spațiului aerian coreean.

Apoi, „Washingtonul va trebui să-și reconsidere tratatele cu Japonia, astfel încât trupele sale să nu reprezinte o amenințare pentru Coreea de Nord”.

Pe scurt, dacă Phenianul trebuie să-și abandoneze capacitățile militare, la fel trebuie să procedeze și Statele Unite.

„SUA nu vor schimba ușor balanța regională de putere. Și chiar dacă ar face-o, va trebui să ia în considerare povara financiară de a susține guvernul de la Phenian. Este puțin probabil ca Statele Unite să accepte acest lucru”, subliniază George Friedman.

Dacă SUA refuză să-și lege de picioare în Peninsula Coreeană un astfel de nod gordian, atunci mai rămâne doar o singură opțiune de dezarmare a Phenianului, ultimul argument al regilor: războiul.

„Dar, după cum s-a discutat pe larg, această opțiune ar fi dificilă și sângeroasă, iar dacă succesul se măsoară (în cazul de față – n.r.) prin eliminarea tuturor instalațiilor nucleare, nu există nicio garanție că va avea succes”, notează Friedman.

Coreea de Nord nu este „deosebit de interesată de perspectiva războiului”, deoarece Kim Jong-un știe că „războiul introduce posibilitatea de anihilare”.

Există, totuși, o supapă care reduce riscul de război: Coreea de Sud, care, în caz de conflict militar, „va duce greul războiului”. Coreea de Sud este o lupă geopolitică vitală pentru regimul de la Phenian, deoarece folosește frica de război a Seulului pentru a „citi” intențiile Statelor Unite.

Oricum ar fi, deocamdată, Coreea de Nord, precizează analistul, are o sumă considerabilă de alternative: „Își poate continua programul nuclear sau poate, în teorie, să negocieze o redistribuire a forțelor americane. Dacă nu vor exista negocieri, Coreea de Nord rămâne în posesia unui program nuclear.

Dacă vor fi negocieri și ele vor eșua, Coreea de Nord rămâne cu un program nuclear. Dacă vor fi negocieri și ele vor avea sorți de izbândă, Coreea de Nord își va pierde programul de arme nucleare, dar va câștiga un număr imens de concesii din partea Statelor Unite. Din orice situație, Coreea de Nord iese câștigătoare”.

Numai că realitatea este mult mai alunecoasă decât matematica imaginarului geopolitic: „Desigur, acorduri au mai fost semnate și încălcate. Dacă Coreea de Nord își va preda programul, SUA ar putea renunța la promisiunile făcute, și-ar putea restabili legăturile militare cu Coreea de Sud și reorganiza forțele navale și aeriene.

Măcar acest lucru guvernul de la Phenian îl înțelege. Deci, este foarte puțin probabil ca va renunța la program”.

Este mai ușor „să purtăm discuții, decât să ajungem la o înțelegere”. La fel, este mai ușor să „ajungem la un aranjament, decât să-l respectăm”. Astfel „încep războaiele”. „Războaiele creează o finalitate pe care diplomația nu o poate produce. Uneori”, concluzionează George Friedman.