Pe urmele germanilor din Basarabia. Povestea morii din satul Bravicea (VIDEO)
Germanii vor trăi în mai puţin de o săptămână unul dintre cele mai importante evenimente politice, organizat o dată la patru ani. Duminică, ei vor fi chemaţi să voteze parlamentarii din Bundestag. Şi deşi Germania se află la mii de kilometri distanţă, o filă din istorie ne este comună. Chiar dacă sunt diferiți din punct de vedere cultural, lingvistic și religios, moldovenii și germanii au locuit împreună și s-au ajutat mai bine de un secol.
A fost posibil după ce nemții au colonizat sudul Basarabiei. Acest proces a început în anul 1813, după ce împăratul rus Alexandru I le-a promis germanilor pământ şi bani: câte 115 hectare de teren şi 270 de ruble pentru fiecare familie, dar și scutire de impozite pe o perioadă de zece ani. Totuși, nu toți doritorii au putut să se mute cu traiul aici. Coloniștii trebuiau să cunoască o meserie printre care cele de croitor, olar, țesător, agricultor, zidar, dar și să aibă o familie.
Acum 100 ani, patru fraţi cu numele Muller au ales raionul Călăraşi. Nicolae Vleju, care s-a născut în Bravicea acum 91 de ani, îşi aminteşte că unul dintre ei a construit o moară de toată frumuseţea la marginea satului, pe măsura numelui pe care îl poartă, deoarece în germană Muller înseamnă morar. Acolo şi-a petrecut copilăria împreună cu cei doi fii ai morarului.
"A adus motor, a adus specialişti din Germania. Multe de acolo a adus. Apoi lumea de aici de pe loc a învăţat. Ne suiam pe aicea în pod. Este scara. Luam beţe de răsărită, păşteam vitele, umpleam buzunarele şi iaca pe scara sus", a spus Nicolae Vjleju, locuitor al satului Bravicea, Călărași.
Mullerii erau oameni înstăriţi. Au plantat o livadă lângă sat, o podgorie, aveau tractor cu care lucrau pământul, iar pentru a păstra vinul au construit un beci mare.
"Pământul acesta dimprejur, tot era al lor. Am trăit ca frații întotdeauna. Eram mulți în familie, ne ajutau în toate", a declarat Nicolae Vjleju.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, fraţii Muller au plecat în România. Ulterior, ar fi ajuns în lagăre de concentrare în Germania. Nicolae Vleju spune că au fost ulterior eliberaţi, iar unul s-a întors în Bravicea unde şi a fost înmormântat: "Aici a murit în Bravicea. Mormântul lui în cimitir nu se arată unde. Nu se știe. S-a pierdut".
Cu anii, satul s-a extins, iar moara a ajuns în centrul localităţii. Fiica celui care, acum 100 de ani, a pus suflet şi a construit-o a vrut să întoarcă moara în proprietatea familiei.
"Am avut o scrisoare de la fiica domnului Muller prin care a cerut ca să-i fie restabilită proprietatea tatălui. Noi ne-am adresat către Guvernul republicii și de acolo mi s-a spus că nu se mai restabilește odată ce a fost naționalizată", a afirmat Alexei Zatic , primarul satului Bravicea, Călărași.
Moara a ajuns în proprietatea mai multor localnici în baza bonurilor patrimoniale. Pe vremuri, Bravicea forfotea de lume venită din satele din împrejurimi. Doar că, de prin 2010, moara rugineşte la propriu, deşi ar fi avut şansa să fie repusă în funcţiune.
"Au fost careva persoane din sat care au vrut să vină să investească bani pentru reparația și aducerea morii la momentul cum a lucrat ea, dar din motivul că a fost o neînțelegere totuși care este deținătorul principal al a acestei mori. Ei n-au găsit limbă comună și au refuzat să o cumpere și să înceapă lucrările de reparație", a declarat primarul.
Acum, localnicii se duc să macine grâul în satul vecin. Nu s-a ales nimic nici din podgorii, nici din beciul spaţios, o altă bijuterie a timpului, construită de fraţii Muller. Beciul stă ascuns de ani de zile printre buruieni şi nu s-a găsit încă un gospodar care să-l preţuiască la justa valoare. Localnicii ne-au spus că suntem primii străini care au călcat pe aici în ultimii 20 de ani. Ne-a întâmpinat un păianjen, amorţit, din păcate, nu de vin, dar de trecerea timpului. Înăuntru mai pot fi văzute doage împrăştiate. Cine ştie....Poate sunt rămăşiţe ale butoaielor în care Mullerii păstrau vinul.
Germanii au lăsat urme şi în raionul Cimişlia. Cea care s-a oferit să ne fie ghid este Maria Tomag, care, de aproape un sfert de secol, este profesoară de chimie în comuna Ialpujeni.
"Ne aflăm în localitatea Marienfeld, țara de origine și patria cea mică pentru mulți germani basarabeni" a spus Maria Tomag, profesoară de chimie.
Marienfeld s-ar traduce câmpiile mănoase ale Mariei. Cine este Maria... rămâne o enigmă şi pentru noi, şi pentru locuitorii din această zonă. S-ar putea să fie vorba despre Regina Maria a Bavariei, în contextul în care majoritatea germanilor au venit în Basarabia din regiunea Wurttemberg. Satul a fost înfiinţat de 57 de familii de germani în 1911, care au adus cu ei un standard de organizare nemţească. Spre deosebire de satele din jur, unde casele erau construite haotic, poate fi un model chiar şi în zilele noastre, cu propriul plan urbanistic. Timp de doar 30 de ani, germanii au construit o infrastructură bine pusă la punct: drumuri, trotuare pavate şi fabrici de cărămidă, şcoală primară, centru de sănătate, la care activau mai mulţi felceri. Undeva în centrul satului era dugheana lui Hainu, un centru comercial al zilelor noastre, iar la marginea localităţii - o baie publică.
"Noi veneam la baia aceasta și îmi pun întrebarea cum s-a reușit, fiindcă apeductul din Marienfeld și Ialpujeni sunt niște apeducte recente. Dar ei aveau, țin minte foarte bine, robinetele cu apă. Avem în faţă căminul cultural din satul Marienfeld care pe timpul coloniştilor germani era o biserică. Aşa arăta pe timpuri această biserică germană şi acum o aveţi în faţă schimbată, renovată şi probabil că a fost o şansă trecere ei într-un cămin cultural, a fost o şansă de a păstra. Pereţii, fundamentul tot este construcţie germană s-a schimbat acoperişul, geamurile, uşile", a mărturisit Maria Tomag.
Au rezistat în timp şi cărămizile făcute de nemţi care erau folosite la înălţarea caselor. Le-am zărit într-o curte, iar ghidul nostru spune că un gospodar a demolat, probabil, una din ultimele construcţii ale germanilor. Case autentice nu s-au mai păstrat. După plecarea lor, locuinţele au fost remodelate în stil sovietic. Mai pot fi găsite însă beciuri din cărămidă construite acum 100 de ani.
" Se păstrează foarte bun, rece. -Aveţi vecini care sunt invidioşi că aveţi aşa un beci. Da, nu pre îi invidie că lumea la sat cam toţi au beciuri numai că nu este aşa", a declarat locuitorul satului Marienfeld, Mihai Ciobani.
Şi colacul acestei fântâni a fost făcut de germani. Peste ani, a fost reconstruită de localnici care i-au scos ciutura şi au înlocuit-o cu o roată.
"Apă rece din fântâna de la Marienfeld.
Germanii au plecat în 1940, iar despărţirea de Marienfeld a fost destul de dureroasă.
"Lăsau în urma lor o comunitate germană prosperă. Au lăsat aici câmpiile Mariei pline de rod. Au lăsat aici cirezile de vite, hergheliile de cai, au lăsat aici fabricile de cărămidă și au lăsat aici prietenii și, de ce nu, aici la cimitir au lăsat și străbunii", a declarat Maria Tomag, profesoară de chimie.
"Germanii care au fondat localitatea Marienfeld sunt înmormântați în acest cimitir. Pe această stelă funerară, care a fost inaugurată în 2011, sunt numele a 22 de persoane care au murit în 1911 – 1939, până la repatrierea germanilor", a spus un locuitor al satului, a spus reporterul, DUMITRU GRIŞCA.
Se pare însă că legătura Marienfeldului cu cei care i-au dat dat viaţă se va rupe în curând.
În 2011 am avut în teritoriu un grup de nemţi, în număr de 40 de nemţi. Atunci s-a sărbătorit, sărbătoarea de 100 de ani de la formarea satului Marienfeld. O nostalgie am simţit cum am spus că de la cei mai în vârstă, au fost unele eforturi a nemţilor care au locuit aici de a-i atrage, de a-i aduce în teritoriu, dar mă rog ca tineri, practic ei nu s-au dat interesul, nu mai vin aici în teritoriu.
Primele localități fondate de coloniștii germani au fost Tarutino și Borodino, care astăzi se află în Ucraina. Și pe teritoriul țării noastre nemții au pus bazele unor localități. Dintre acestea, doar Marienfeld și Alexanderfeld și-au mai păstrat denumirea germană originală. Altele cum ar fi Emmental, Furstenfeld (Fiurstenfeld), Hirtenheim (Hirtenhaim), Jakobstal (Iacobstal) sau Rohrbach (Rorbah) nu au avut acest noroc şi au fost redenumite în perioada sovietică. Acum 100 de ani, germanii au locuit sau au întemeiat peste 50 de așezări, cele mai multe în sudul Moldovei. Mai exact, pe teritoriul actualelor raioane Taraclia, Cahul, Cantemir, Leova şi Cimişlia. Germanilor le-au plăcut şi pământurile fertile din Ştefan Vodă şi Căuşeni. Ulterior, coloniștii au plecat spre centrul Basarabiei şi s-au stabilit în raioanele Hânceşti, Anenii Noi, Ialoveni, Călăraşi şi au ajuns chiar și în nord, în raioanele Fălești, Râșcani şi Sângerei.
Una dintre personalităţile de origine germană care a schimbat Chişinăul la faţă este Carol Schmidt. El a condus primăria Capitalei timp de 26 de ani, între 1877 şi 1903, fiind cel mai longeviv primar. Acum trei ani, aici, în scuarul Filarmonicii Naţionale, în apropiere de casa în care a locuit edilul, i-a fost dezvelit un bust. În perioada cât Carol Schmidt a fost la cârma Chișinăului, pe străzile orașului a început să circule tramvaiul electric. Au fost pavate primele străzi, construite reţele electrice şi de canalizare, apeducte, 00.28 numeroase edificii, dar şi sediul actual al primăriei. Împreună cu Alexandru Bernardazzi, au transformat oraşul în una dintre cele mai frumoase capitale de gubernie din Imperiul Rus".
Sute de documente сare reflectă activitatea lui Carol Schmidt sunt păstrate la Arhiva Naţonală. Printre ele - "ucazuri" de acum o sută de ani. Am dat chiar şi peste decizia Dumei Orăşeneşti prin care a fost ales primar în 1877. De asemenea, mai pot fi găsite listele de candidaţi. Una, cu şase concurenţi, datează din 15 septembrie 1877 şi alta cu doi, printre care şi Carol Schmidt, din 20 septembrie 1877. Pentru că a dezvoltat Chișinăul pe parcursul mandatului, Schmidt a fost ales în mai multe rânduri la cârma orașului, iar în data de 1 iunie 1901 - pentru ultima dată. Și-a dat demisia doi ani mai târziu, după ce în Chișinău a avut loc pogromul împotriva evreilor.
Pentru mulţi moldoveni, Germania este o ţară de vis, însă există şi nemţi pentru care Moldova înseamnă acelaşi lucru. Klaus-Peter Feller este un german ce a păşit pentru prima dată pe pământ moldovenesc în urmă cu 22 de ani. A venit să predea psihologia şi nici nu a bănuit că în Moldova îşi va găsi iubirea vieţii. S-a îndrăgostit de traducătoarea care îi ajuta pe studenţi să-l înţeleagă.
"Mi-am găsit aici jumătatea. O persoană alături de care merită să rămâi", a declarat un german stabilit în Moldova, Peter Feller.
Un an au lucrat cot la cot în fiecare zi, iar asta i-a ajutat să se cunoască mai bine.
"Un an de zile am auzit lecţii de psihologie era vorba şi despre psihologia sexuală, cine ştie mai bine decât dumnealui despre tot ce înseamnă relaţia şi viaţa intimă. Şi gata. Aşa o încercare, două şi nici nu a fost ideea că el o să rămână în Moldova sau în Chişinău. O să vedem şi aşa şi mai vedem", a spus Olga Topor ,soţia lui Peter Feller.
De 15 ani, Klaus-Peter Feller nu s-a mai despărţit de Moldova.
"Moldova este o ţară foarte frumoasă. Cunosc acest parc de aproximativ 15 ani. În 2008, aici nu era nimic. Acum vedeţi că aici e foarte frumos. Oamenii sunt superbi. Pentru mine, în calitate de psiholog, acest detaliu este extrem de important", a afirmat Peter Feller, germanul stabilit în Moldova.
Odată cu trecerea anilor, s-au schimbat şi moldovenii, susţine Klaus-Peter.
"Calitatea vieţii a schimbat în bine. E clar că oamenii sunt nemulţumiţi şi consideră că tot nu le ajunge ceva. Indiferent din ce ţară provin, oamenii întotdeauna vor mai mult. Din păcate, se vede că generaţia tânără nu mai este la fel de deschisă precum a fost cea de acum 20 de ani. Tinerii au devenit mai superficiali", a mai spus Peter Feller.
La recensământul din 2014, 914 moldoveni au declarat că sunt de etnie germană, iar alţi 340 au spus că dețin cetățenie acestui stat.