“Un handicap de învăţare nu este însă o problemă de inteligenţă sau motivaţie. Copiii cu dizabilităţi de învăţare nu sunt leneşi, proşti sau lipsiţi de entuziasm. De fapt, cei mai mulţi sunt conştienţi de lipsurile lor, iar dificultatea de a le depăşi le scade stima de sine şi le îngreunează copilăria. Cele mai frecvente tipuri de dizabilităţi de învăţare implică probleme legate de lectură, scriere, matematică, raţionament, ascultare şi comunicare”, explică Eugen Popa, preşedintele Asociaţiei Române de Hipnoză.

 

 

Dificil în conştientizarea problemei este nivelul de conştientizare şi acceptare pe care îl manifestă părinţii. Niciun părinte nu vrea să-ţi vadă copilul suferind, în acelaşi timp însă cei mai mulţi părinţi se tem că atrăgând atenţia asupra problemelor de învăţare şi adaptare ale copilului, acesta ar putea fi etichetat drept “încet”, “neadaptat” sau “needucat”.

 

“Cele mai important lucru de reţinut pentru părinţi este că majoritatea copiilor cu dizabilităţi de învăţare sunt la fel de inteligenţi, curioşi şi dornici de a învăţa ca şi ceilalţi copii care aparent se descurcă mai bine. Piedicile apărute au în general alte cauze emoţionale, care pot avea o legătură directă cu modul în care percep şcoala, modul în care s-au integrat în mediul social sau felul în care au interpretat evenimentele şi mediul familial”, explică Eugen Popa.

 

 

Nu este întotdeauna uşor să identifici dizabilităţile de învăţare. Din cauza variaţiilor largi, nu există niciun simptom sau profil pe care să-l poţi considera clasic ca dovadă a unei probleme. Cu toate acestea, unele semne de avertizare sunt mai frecvente decât altele, iar cele mai comune sunt:

 

 

 

Dacă ai observat dificultăţile de adaptare ale copilului tău sau problemele de învăţare, nu te gândi că ele se vor rezolva în timp, “o dată cu vârsta”. De obicei, o dată cu creşterea în vârstă, problemele se sedimentează şi mai bine şi pot ataca şi alte aspecte ale personalităţii.

 

“Copiii timizi, care în timp încep să pară mai îndrăzneţi, de cele mai multe ori găsesc căi de a afişa o imagine diferită pentru a se integra în societate, însă în interiorul lor se confruntă cu aceeaşi teamă teribilă şi cu aceleaşi simptome fizice care nu pot fi înlăturate la nivel conştient. Cu cât acţionezi mai rapid şi îi oferi copilului sprijinul de care  are nevoie, cu atât îi oferi şansa de a-şi atinge adevăratul potenţial. Şcoala este o zonă cu o dificultate semnificativă pentru mulţi copii. Copiii pot obţine o îmbunătăţire semnificativă a încrederii de sine şi a capacităţii de a reuşi prin hipnoterapie”, declară Eugen Popa.

 

 

În opinia specialistului, hipnoza îi poate ajuta să elibereze tensiunile emoţionale şi să le schimbe percepţiile legate de lumea din jurul lor. De asemenea, poate contribui la sporirea şi eliberarea creativităţii şi entuziasmului. Cu ajutorul unei terapii non-invazive, copilul se va simţi mult mai în siguranţă să accepte ajutor pentru a fi mai fericit.

 

“Spre deosebire de adulţi, copiii sunt în general mai receptivi la hipnoză, deoarece sunt mult mai sugestibili. Ei îşi folosesc mult mai natural imaginaţia care îi ajută să comunice cu subconştientul şi să realizeze schimbările dorite. Copiii reacţionează mai bine la hipnoză decât adulţii şi pentru că le lipsesc anii de condiţionări şi rezistenţe mentale. Copiii experimentează acest tip de stare de multe ori pe zi, fiind absorbiţi în gândire sau joc imaginativ. Fiind o stare naturală, de care copiii se bucură mult mai mult, sunt mai deschişi şi mai dornici să accepte jocul terapeutic prin hipnoză. Din experienţa mea, copiii şi adolescenţii sunt mult mai relaxaţi şi se bucură mai mult de starea hipnotică”, conchide hipnoterapeutul Eugen Popa, preşedintele Asociaţiei Române de Hipnoză, scrie descopera.ro