Ticurile reprezintă mișcări sau vocalizări cu apariție bruscă. Sunt repetitive, neritmice, stereotipe și involuntare. Uneori pot avea și o componentă involuntară, pot fi tranzitorii sau persistente și se accentuează în condiții de anxietate crescută. Acestea pot fi doar parțial controlate, de obiecei, pe o perioadă destul de scurtă de timp când pacientul depune eforturi mari să le stăpânească.

Ticurile pot consta în: clipit, grimase faciale, evazarea nărilor ori deschiderea gurii. Pentru a înțelege ce simte o persoană cu ticuri nervoase încercați să vă abțineți să clipiți o perioadă mai lungă de timp. Va fi ușor la început, dar după aproximativ 30 de secunde clipitul va avea loc automat. Acesta este modul în care se simte în mod constant o persoană care are ticuri.

Ticurile se accentuează atunci când oamenii se află în situații stresante. De obicei, acestea se exprimă prima dată în timpul unor situații stresante în familie sau din cauza disconfortului produs de un mediu nou.

Psihologii precizează că ticurile reprezintă un sindrom care de cele mai multe ori maschează o tulburare afectivă a copilului, potrivit realitatea.net. 

Așa-numitele ticuri psihogene sunt cauzate de un conflict interior, o traumă sau o situație stresantă cu care se confruntă copilul. Există și ticuri de origine neurologică cauzate de leziuni la nivel cerebral.

Ticuri debutează în copilărie, de obicei în jurul vârstei de 7 ani. Ele diferă prin gradul lor de severitate.

Cauzele ticurilor nervoase sunt necunoscute, deși cercetările sugerează că acestea sunt de natură genetică sau legate de dezechilibre existente la nivelul creierului. Ticurile nu conduc la apariția unor probleme de sănătate.

Ticurile pot fi cauzate și de stresul extrem sau de anumite medicamente. În cazuri excepționale ar putea fi implicate infecții ale creierului, cum ar fi encefalita. Totodată există boli genetice și metabolice.