Un nou studiu al cercetătorilor ruşi, care a inclus observarea unor microorganisme sub condiţiile de pe planeta Marte, simulate în laborator, a scos la iveală că viaţa poate supravieţui, pentru o perioadă mai lungă de timp, chiar şi în mediul vitreg de pe Planeta Roşie.

Marte nu este cel mai prietenos loc. Deşi temperaturile de la ecuator pot atinge chiar şi 35 de grade Celsius, vara, la amiază, temperatura medie de pe suprafaţă este de -63 de grade Celsius şi poate atinge chiar şi -143 de grade Celsius în timpul iernii, în regiunile polare, scrie descopera.ro.

Presiunea atmosferică este de doar jumătate dintr-un procent al presiunii atmosferice terestre, iar suprafaţa este expusă la o cantitate considerabilă de radiaţii.

De aceea, nu se credea până acum că viaţa, chiar şi în forma sa unicelulară, poate supravieţui prea mult timp pe suprafaţa planetei vecine, dar mulţumită unui studiu al cercetătorilor de la Universitatea de stat Lomonosov din Moscova, putem plasa limitele rezistenţei vieţii în aceste condiţii. Astfel, studiul are implicaţii mari în căutarea vieţii extraterestre în sistemul nostru solar şi poate chiar dincolo de el.

Cercetătorii au dorit în principal să vadă efectele radiaţiilor asupra organismelor. „Am studiat impactul cumulat al unei serii de factori fizici (radiaţii gamma, presiune scăzută, temperatură mică) asupra unei comunităţi de microbi din permafrostul arctic. De asemenea, am studiat un obiect unic făcut de natură - permafrostul antic care nu s-a topit în ultimele două milioane de ani”, a precizat Vladimir S. Cheptsov, co-autor al studiului.

Savanţii au observat că microbii rezistă în condiţii de presiune şi temperatură mică, dar atunci când au iradiat microbii, au observat unele diferenţe între aceştia şi grupul de control. Diversitatea grupului iradiat a crescut, iar bacteriile din acesta au trecut prin schimbări structurale semnificative după iradiere, arătând că rezistenţa microorganismelor este mai puternică decât se credea anterior.

„Luând în considerare intensitatea radiaţiei din solul marţian, datele obţinute fac posibilă precizarea că ecosistemele ipotetice de pe Marte pot fi conservate într-o stare abiotică în stratul de suprafaţă al solului (protejate de radiaţiile UV) timp de cel puţin 1,3 milioane de ani, la o adâncime de doi metri pentru cel puţin 3,3 milioane de ani, iar la o adâncime de 5 metri pentru cel puţin 20 de milioane de ani”, adaugă Cheptsov.

Aceste informaţii vor fi extrem de importante pentru viitoare misiuni pe Marte şi pe alte lumi din Sistemul Solar sau chiar dincolo de el, având o imagine mai clară a locurilor unde viaţa ar putea rezista.