În Bosnia, un hotel în care o serie de crime teribile au fost comise de către trupele paramilitare sârbe se află în centrul unei dispute dintre supravieţuitorii care vor un monument şi cei care ar prefera mai degrabă să uite cele întâmplate.

"Deşi saltelele au fost probabil schimbate, iar pereţii văruiţi, paturile în care turiştii dorm astăzi sunt aceleaşi în care zeci de femei au fost atacate. Holul hotelului are aceeaşi podea care în 1992 a trebuit să fie curăţată de sânge, iar vizitatorii ce se bucură de piscina hotelului se relaxează în ceea ce a fost locul unui măcel", sintetizează jurnalista britanică Emma Graham-Harrison pentru publicaţia The Guardian contextul în care funcţionează hotelul Vilina Vlas, din localitatea Visegrad", scrie adevarul.ro.

"Cei ce se cazează la acest hotel nu ştiu că dorm în paturile unde femeile au fost violate, şi că înoată în piscina în care oamenii au fost executaţi", susţine Bakira Hasecic, o nativă din Visegrad ce conduce Asociaţia pentru Femeile Victime ale Războiului.  

În anul 1992, Vilina Vlas a fost transformat în comandamentul central al forţelor sârbe de către Milan Likic, liderul sadistic al grupului paramilitar "Vulturii Albi", care în doar câteva luni a transformat Visegrad într-o casă mortuară eliminând pur şi simplu întreaga populaţie musulmană a oraşului istoric.

Astăzi, la peste 25 de ani de la acele evenimente, hotelul a reintrat în circuitul turistic, fără nici măcar un memorial în amintirea victimelor, fără măcar o schimbare a mobilei din clădire - în condiţiile în care autorităţile sârbe par a dori să uite evenimentele ce au transformat oraşul majoritar musulman într-una dominată de sârbi.   

"Nu ştiu ce s-a întâmplat acolo. Nu sunt interesat în a revizita trecutul. De ce aş citi despre asta dacă nu sunt interesat să revizitez această istorie", susţine primarul Visegradului, Mladen Djurevic, care se pare că a ales să ignore atât dovezile prezentate la tribunalul internaţional de la Haga unde a fost confirmat faptul că hotelul devenise un centru pentru violuri, cât şi apelurile supravieţuitorilor care au cerut chiar şi demolarea clădirii.

"Personal nu cred că ar trebui să demolăm nimic. Ar trebui să renovăm şi să extindem", afirmă primarul Djurevic.  

Una dintre cele mai puternice voci împotriva acestei campanii oficiale a uitării este Hasecic, o supravieţuitoare atât a violenţelor de natură sexuală cât şi a campaniei de epurare etnică desfăşurată în spa-ul hotelului. În 1992, aceasta locuia la doar câţiva kilometri de hotel şi a fost martoră la modul în care hotelul i-a înghiţit prietenii şi vecinii. "Nimeni nu ştie exact numerele - noi credem că în jur de 200 de femei au ajuns în clădirea hotelului, conform mărturiilor supravieţuitorilor".  

"Au existat dovezi ample cu privire la un număr mare de violuri, crime şi alte crime comise în hotelul Vilina Vlas", susţine Dermot Groome, procurorul ce a asigurat condamnarea lui Lukic la Haga. Groome, un fost procuror din Manhattan ce ancheta în special cazurile de abuzuri sexuale, a declarat că femeile torturate şi abuzate la acest hotel au fost "unele dintre cele mai traumatizate persoane pe care le-am întâlnit în întreaga mea carieră de procuror".

Nerma Jelacic, directorul adjunct al Comisiei pentru Dreptate Internaţională şi Răspundere, a cărei familie este chiar din Visegrad, susţine că refuzul agresiv al autorităţilor locale şi a multor cetăţeni sârbi ce locuiesc în oraş de a recunoaşte măcar realitatea acestor crime reprezintă o nouă traumă pentru supravieţuitori şi un obstacol în calea unei reconcilieri pe termen lung.  

"Avem generaţii întregi ce au crescut cu această negare - această negare sistematică a ceea ce nu poate fi negat. Acesta a devenit un nou mod de a conduce un război", a afirmat aceasta.   Deşi străzile capitalei Sarajevo sunt pline de memoriale ale ororilor de la începutul anilor 1990, Visegrad este mult mai sinistru - cu străzile încă pe jumătate goale urmare a epurării etnice de pe urma căreia profită acum cetăţenii sârbi ce insistă să nege realitatea din jurul lor.  

După cum remarcă şi jurnalista britanică, şi primarul Djurevic este gata să se plângă de populaţia în scădere a Visegradului şi, în acelaşi timp, să critice eforturile campaniei de aducere în atenţie a crimelor sângeroase ce i-a îndepărtat pe locuitorii musulmani. "Până la începutul anilor 1990 aveam în jur de 25,000 de locuitori, iar astăzi populaţia este jumătate din atât".  

În anul 1991 erau peste 23,000 de locuitori în Visegrad, două treimi dintre aceştia fiind musulmani. Conform celui mai recent recensământ din 2013, populaţia este mai puţin de jumătate faţă de cât era în 1991, sub 10% din aceştia fiind musulmani.   Bilal Menisevic este unul dintre aceştia.

Bilal a supravieţuit masacrului din 1992 pentru că se afla la studii la acea dată, însă părinţii lui au fost ucişi de către trupele sârbe. Astăzi a renunţat la o slujbă bine plătită în Dubai pentru a se întoarce Visegrad şi a onora astfel memoria acestora: "Părinţii mei au plătit preţul suprem pentru Visegrad, aşa că am obligaţia morală să mă întorc şi să continui linia familiei noastre, pe pământul familiei noastre - şi am reuşit acest lucru".  Acesta consideră hotelul Vilina Vlas "un loc teribil", însă nu crede că dărâmarea acesteia este o soluţie.  

"Am putea preveni astfel de crime prin a scoate la lumină lucrurile ce s-au petrecut aici. Însă cred că trebuie să abordăm trecutul într-un alt fel, pentru că eu vreau ca oamenii să se reîntoarcă pentru ca Visegrad să aibă un viitor. Raţional vorbind, nu poţi da vina pe clădiri. Ideologia trebuie schimbată. Dacă susţinem că spa-ul hotelului trebuie distrus, după logica asta jumătate din Bosnia ar trebuie distrusă", a precizat Bilal Menisevic.