Politicile duse de Budapesta şi Varşovia încep să se îndepărteze tot mai mult de valorile Uniunii Europene şi nu servesc salvării Occidentului, ci vin mai degrabă în întâmpinarea intereselor Moscovei.

Revolta populistă a Europei Centrale împotriva Uniunii Europene a fost aplaudată de mulţi din spectrul politic de dreapta, care s-au întrecut în a spune că lideri precum Viktor Orban, premierul Ungariei, sau şeful Partidului Lege şi Justiţie (PiS) din Polonia, Jaroslaw Kaczynski, au curajul să spună un adevăr pe care alţii nu îndrăznesc să-l rostească atât în ceea ce priveşte imigraţia, cât şi în ceea ce priveşte suveranitatea naţională, scrie adevarul.ro

Numai că, afirmă Dalibor Rohac de la American Enterprise Institute într-o analiză publicată în „Foreign Policy“, aceşti lideri care se pretind a fi apărători ai libertăţii şi democraţiei au devenit promotori ai unor practici de natură autoritară.   

Iar declaraţiile care reflectă acest fapt nu au apărut numai după izbucnirea crizei refugiaţilor, în 2015, care a divizat puternic Europa. În vara anului 2014, de pildă, şeful Executivului de la Budapesta a enumerat Rusia, China, Turcia, India şi Singapore drept modele politice de interes pentru Ungaria şi s-a declarat în favoarea democraţiei iliberale, sugerând că ţara sa trebuie să se despartă de „dogmele europene occidentale“.  

Democraţia, greşit interpretată   În acest timp, publicaţii conservatoare precum „National Review“ sau organizaţii cu o orientare similară, precum Heritage Foundation, transmit un mesaj potrivit căruia Orban şi companionii săi ideologici, printre care Jaroslaw Kaczynski şi Milos Zeman, preşedintele prorus al Cehiei, nu încearcă nicidecum să distrugă Uniunea Europeană, ci numai să o ajute să găsească soluţiile în chestiuni precum imigraţia sau suveranitatea naţională şi să nu-şi uite rădăcinile creştine.    De altfel, la prima vedere, atât Ungaria, cât şi Polonia nu par să fie regimuri autoritare. În aceste ţări nu există deţinuţi politici, presa nu a dispărut, oponenţii pot candida şi pot organiza proteste.   

Însă, în acelaşi timp, atrage atenţia Rohac, partidele aflate la guvernare - Fidesz, în Ungaria, respectiv PiS, în Polonia - consideră că votul pe care l-au primit la alegeri le permite să facă absolut tot ce-şi doresc.   

„Aceasta este o înţelegere greşită a democraţiei, care trebuie mereu să fie încorporată în cadrul ordinii constituţionale, care îi constrânge pe cei la putere“, consideră analistul Dalibor Rohac.  

Reforme controversate   În Polonia, bunăoară, formaţiunea la putere şi-a folosit mandatul pentru o controversată reformă a justiţiei, care, în opinia criticilor, politizează sistemul, dar la care nu a renunţat nici măcar după ce Bruxelles-ul a decis activarea articolului 7 din Tratatul UE, care ar putea lăsa, teoretic, Varşovia fără drept de vot în cadrul instituţiilor europene.    Ungaria, care a decis să sprijine Polonia în lupta sa cu UE, a adoptat, la rândul său, anul trecut, mai multe acte normative care au stârnit îngrijorarea occidentalilor.   

Unul dintre acestea, de inspiraţie rusă, cere grupurilor societăţii civile care primesc donaţii străine peste 23.400 de euro să se înregistreze ca organizaţii finanţate din străinătate.

Un alt act normativ care a stârnit vâlvă a fost cel care a pus în pericol funcţionarea Universităţii Central Europene (CEU) din Budapesta, înfiinţată în 1991 de miliardarul de origine ungară George Soros, pe care Orban îl acuză că se amestecă în politica internă a Ungariei prin intermediul ONG-urilor pe care le finanţează.  

În acest context, clasamente întocmite de organizaţii internaţionale pentru promovarea democraţiei sau drepturilor omului arată că atât Ungaria, cât şi Polonia pierd teren din aceste puncte de vedere.    Până şi Indexul Libertăţii Economice, întocmit de Heritage Foundation, care nu ar putea fi acuzată că este un bastion pro-Soros, după cum notează Rohac, trage un semnal de alarmă cu privire la situaţia din cele două state, mai ales în privinţa drepturilor de proprietate.   

Conflictul dintre aceste state şi Bruxelles nu face altceva decât să servească intereselor Rusiei, care nu o dată a fost acuzată că vrea să semene zâzanie în Europa pentru a-şi promova interesele.   

Ministrul ungar de Externe a pus deja sub semnul întrebării eficienţa sancţiunilor UE la adresa Rusiei, a afirmat că nu o percepe ca pe o ameninţare şi chiar a îndemnat la cooperare militară între Moscova şi Budapesta.