Vă propun să uităm pe câteva clipe de evenimente şi să vorbim despre vorbe – despre originea şi sensul lor, despre întrebuinţarea lor corectă sau mai puţin corectă.

La televizor, în discursuri, în vorbirea curentă cuvântul "colaborator" este utilizat deseori în sensul de angajat, salariat. De exemplu: colaboratorii poliției, colaboratorii băncii, colaboratorii ministerului și așa mai departe. Cuvântului "colaborator" i se atribuie un sens diferit de cel oferit de dicționarele explicative.

Conform dicționarelor, colaboratorul este o persoană care participă în calitate de autor de articole, studii etc. la o publicație periodică sau una care lucrează într-o instituție științifică sau de cultură. Sau e o persoană care contribuie la o acțiune, la o lucrare, la o publicație, fără să fie angajatul întreprinderii sau instituției. Adică, un colaborator este cineva care lucrează într-o instituție, fără a fi salariatul ei permanent.

În celelalte zone de utilizare a limbii române noțiunea de colaborator în sens de conlucrător  nu se mai află în uz.  Într-adevăr, pe vremuri se numea conlucrător  fiecare  dintre două sau mai multe persoane care lucrează împreună.  Dar omul era conlucrător doar în raport cu altcineva.  Adică, Ion e conlucrătorul lui Vasile și invers. Deci, atun

i când angajații Ministerului de interne sunt numiţi colaboratori ai poliţiei, apare ideea că ei nu fac parte din personalul unui comisariat concret de poliţie, şi doar colaborează uneori cu angajaţii permanenţi ai instituţiei.  Este curios că lucrătorii din alte domenii nu sunt numiți colaboratori. De exemplu,  vânzătorii nu sunt numiți colaboratori al comerţului,  nici profesorii colaboratori ai educaţiei, nici şoferii colaboratori ai transportului, nici instalatorul colaborator al canalizației.

Așadar, chiar dacă toți angajații unei instituții colaborează între ei la realizarea obiectivelor  acesteia, ei ar fi între ei colaboratori doar într-un discurs arhaic. Dar în raport cu instituția  și pentru cei din afara instituției sunt angajați sau salariați.

Folosirea inadecvata a acestui cuvânt se trage dintr-un calc din limba rusă, în care sotrudnik înseamnă și colaborator, dar și  angajat și salariat.  În limba română cel de-al doilea sens nu-i este propriu acestui cuvânt.  

În România, apropo, cuvântul colaborator a căpătat într-un timp și o conotație negativă pregnantă, datorată colaborării unor cetățeni cu securitatea ceaușistă. E un fel de sinonim cu adjectivul colaboraționist.

Cu speranța că vom mai colabora pe ogorul exprimării corecte, vă zic: să ne auzim de bine!

or de patrie.