30 de ani de la Revoluția din Timișoara. Povestea din spatele primului strigăt "Jos Ceauşescu!"
Se împlinesc exact 30 de ani de când România a scăpat de jugul regimului comunist. Timişoara a avut curajul să strige pentru prima dată "Jos Ceauşescu!".
Revoluţia a pornit de la protestul unui grup de credincioşi, adunaţi în faţa bisericii reformate din localitate în apărarea pastorului care fusese obligat să părăsească Timişoara.
"În 16 decembrie a fost momentul când ei ne-au obligat să plecăm. Pastorul a ieşit în balcon şi a zis este ok, puteţi să plecaţi. Noi, bineînţeles, am ştiut clar că trebuie să mergem până la capăt. Zăgănescu a tras jos pantografele şi s-a strigat pentru prima dată "Jos Ceauşescu!".
După câteva ore, protestul s-a amplificat. Străzile Timişoarei erau ocupate manifestanţi care strigau "Libertate", "Dreptate" şi care cântau "Deşteaptă-te Române".
La ordinele conducerii de stat, armata a intervenit în forţă şi zeci de oameni au fost ucişi.
În următoarele zile, mişcări de protest au avut loc şi în alte oraşe ale ţării, iar pe 21 decembrie, mitingul organizat în Piaţa Palatului, actuala Piaţă a Revoluţiei s-a transformat într-o mişcare de protest. Discursul lui Nicolae Ceauşescu a fost întrerupt de oamenii din public care au luat cu asalt clădirea Comitetului Central al PCR.
Pentru prima dată de foarte mult timp, românii au putut sărbători public Crăciunul. La postul public de televiziune au fost difuzate colinde şi s-a transmis în direct slujba de la Catedrala Patriarhală. Între timp, la Târgovişte, avea loc procesul lui Nicolae Ceauşescu şi a soţiei lui.
- Puteţi face orice mascaradă, nu recunosc.
- Mascarada ai făcut-o dumneata timp de 25 de ani.
- Nu sunt inculpat, sunt preşedintele României şi voi răspunde în faţa Marii Adunări Naţionale şi a reprezentanţilor clasei muncitoare. Şi cu asta am terminat, a spus fostul preşedinte al României, Nicolae Ceauşescu.
Simulacrul de proces a durat o oră, iar soţii Ceauşescu au fost executaţi rapid sub pretextul pericolului teroriştilor care ar fi încercat să îi elibereze pe cei doi.
Conducerea efectivă a ţării era asigurată atunci de Consiliul Frontului Salvării Naţionale, a cărui activitate era coordonată de Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu şi Petre Roman. De altfel, cei trei sunt judecaţi astăzi în dosarul Revoluţiei, în care sunt acuzaţi, printre altele, de crime împotriva umanităţii pentru cei peste o mie de morţi şi peste trei mii de răniţi. Ministru al Apărării era atunci un general filosovietic, Nicolae Militaru, despre care existau dovezi că era agent GRU şi care ar fi pus la cale în perioada Revoluţiei numeroase diversiuni soldate cu sute de morţi şi răniţi.