Bun găsit şi salutare pentru toţi şi fiecare. Sunt Vsevolod Cernei şi vă propun să uităm pe câteva clipe de evenimente şi să vorbim despre vorbe – despre originea şi sensul lor, despre întrebuinţarea lor corectă sau mai puţin corectă.

Bunăoară, despre revoluția de catifea, un termen mai mult sau mai puţin popular în spațiul nostru public. Unii îl rostesc pe un ton amenințător, alții în cheie persiflantă, dar puțini știu de unde vine această metaforă politică și ce hram poartă.  Ea are un autor concret și desemnează un fenomen ce s-a produs realmente în zbuciumata istorie est-europeană. Este vorba de o serie de manifestații populare din Praga, la sfârșitul toamnei anului 1989. În urma manifestațiilor la care autoritățile n-au ripostat, ca de obicei, cu violențe și represiuni, partidul comunist al Cehoslovaciei a cedat volens-nolens monopolul puterii.

Termenul ”revoluția de catifea”  a fost lansat de traducătoarea Rita Klimova, care în timpul socialismului îi promova în Occident pe scriitorii cehi, iar după evenimentul pe care tot ea l-a botezat atât de poetic, a devenit ambasador în Statele Unite ale Americii.

Caracterul catifelat al revoluției semnifică lipsa vărsărilor de sânge. Prin urmare, atunci când cineva anunță că va organiza o revoluție de catifea, e ca și cum le-ar spune autorităților: Noi punem la cale o revoltă pentru a vă da jos de la putere, iar voi fiți atât de drăguți și nu ne reprimați, ci plecați ușurel și tandru. Apropo, în Slovacia e preferat termenul ”revoluția tandră” sau delicată, cu referință la aceleași evenimente. De altfel, separarea statului federal Cehoslovacia în statele naționale Cehia și Slovacia  peste 4 ani după revoluție a fost numit, în spiritul aceleiași metafore, ”divorț de catifea”.

Acea revoluție din 1989 s-a manifestat artistic și printr-un gest simbolic admirat în toată lumii: demonstranții zângăneau din chei, sugerându-le conducătorilor comuniști că e timpul să plece acasă. Acest gest a făcut și carieră literară.  În romanul ”Descuind aerul” al scriitoarei americane Ursula Kroeber Le Guin zângănitul cheilor joacă rolul central în procesul de eliberare a unei țări imaginare.

Iar divorțul de catifea i-a întristat pe amatorii de fotbal: după anul 1993 nici Cehia, nici Slovacia n-au arătat lumii o națională comparabilă cu cea a Cehoslovaciei, devenită campioană europeană în anul 1976.  Un campionat european a cărei fază finală s-a jucat în Iugoslavia, iar meciul final s-a disputat între reprezentativele Cehoslovaciei și Germaniei de Vest. Peste 15 ani nici una dintre aceste 3 țări nu mai exista…

Pe această notă uşor nostalgică, să ne auzim de bine!