Vă propun să uităm pe câteva clipe de evenimente şi să vorbim despre vorbe – despre originea şi sensul lor, despre întrebuinţarea lor corectă sau mai puţin corectă.

Bunăoară despre ce avem sau nu avem habar. Cuvântul "habar" este un împrumut turcesc care împreună cu cuvântul "haz" de aceeaşi origine deoarece desemnează noţiuni abstracte, spre deosebire de majoritatea turcismelor din limba română care vizează domeniul vieţii materiale, sfera concretului. Cuvântul "habar" provenit din turcescul "haber" care înseamnă "veste, informaţie", a fost atestat în limba română pe la sfârşitului secolului al 18-lea. Este utilizat frecvent şi acum, dar  numai într-o locuţiune în formă negativă: a nu avea habar (de ceva) cu sensul de bază "a nu şti nimic". Locuţiunea are şi sensul de "a nu-i păsa", dar acesta e folosit mai rar.

Lingvista Rodica Zafiu menţionează că locuţiunea care cuprinde habarul  popular şi colocvial în limba română este extrem de folosită, mai ales în forma habar n-am, ca răspuns la o întrebare, ca mărturisire a ignoranţei – în cheie absolută şi radicală, dar şi cu o notă de nepăsare voioasă. Adică  A nu avea habar cuprinde o negaţie mai puternică, mai expresivă decît simplul a nu şti. Cu referire la alţii, locuţiunea e folosită cu o notă ironic-depreciativă destul de puternică, insinuînd ignoranţa sistematică, nepriceperea: "habar n-are ce vorbeşte".

Expresia a generat în registrul colocvial substantive şi adjective cu sens depreciativ: habarnamist şi habarnist, habarnamism şi habarnism. Habarnamist (din habar n-am şi sufixul -ist) e folosit şi ca adjectiv, şi ca substantiv. Habarnist e o simplificare a lui habarnamist, prin eliminarea unei silabe care ar complica pronunţarea. Substantivele habarnamism şi habarnism accentuează evaluarea negativă a ignoranţei, interpretînd-o ca pe o atitudine sau caracteristică stabilă.  

Familia lexicală a lui habar are şi un nume propriu - Habarnam, protagonistul cărţilor scriitorului rus Nikolai Nosov despre Neznaika, tradus în română ca Habarnam. În Moldova Sovietică numele aceluiaşi personaj  fusese tradus ca Neştiilă.  Traducerea moldovenească pare mai exactă, cea românească – mai inspirată.  În limba engleză numele eroului e tradus ca Dunno, o formă orală a lui "don`t know”, adică "nu ştiu". Aventurile lui Habarnam au fost publicate iniţial prin anii 50 ai secolului trecut, dar sunt reeditate şi acum.

Apropo,  expresia rusească "ne znaiu", adică nu ştiu, e prezentă în limba română în expresia a face pe niznaiul, care înseamnă a te comporta ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic, n-ai şti nimic, simulând indiferenţă, nepăsare, dezinteres.

Uite-așa, niște împrumuturi ruso-turce ne fac limba mai bogată și mai expresivă!