Să uităm pe câteva clipe de evenimente şi să vorbim despre vorbe – despre originea şi sensul lor, despre întrebuinţarea lor corectă sau mai puţin corectă.

Bunăoară despre cum împărţim ceea ce nu se împarte. Mai precis, despre cum utilizăm verbul "a împărţi" la diateza reflexivă. Îl folosim corect când spunem că numărul 8 se împarte fără rest la 2 şi la 4 sau că o echipă s-a împărţit în două sau trei tabere la abordarea unei probleme.

Mai slut stă treaba cu corectitudinea când zicem că am strâns trufandale din grădină şi m-am împărţit cu ele cu vecinii. Sau trăim atât de armonios încât ne împărţim cu tot ce avem. Originea modelului acestor fraze care nu sună româneşte este traducerea superficială a verbului rusesc  поделиться (с кем-либо чем-то). Zic traducerea superficială, pentru că traducerile date de dicţionar sunt, fireşte, respectuoase cu litera şi spiritul limbii române: a împărţi ceva cu cineva.  Iar verbul a se împărţi înseamnă "a (se) separa în părți, a (se) despărți în grupuri; a (se) diviza, a (se) divide”.,Adică,  revenind la exemplele de mai înainte, am împărţit trufandalele cu vecinii şi trăim atât de armonios, încât împărţim între noi tot ce avem.  Altminteri iese că „m-am separat în părţi cu trufandalele cu vecinii", un masacru imaginar prea exagerat chiar şi pentru un eventual text post-modernist.

În dicționarul rus-român verbul делиться e tradus și ca a se împărți, a se diviza prin, a fi divizibil,  și ca "a împărți ceva cu cineva", dar și ca "a împărtăși, a comunica".  Edificatoare în acest sens e traducerea expresiilor idiomatice: делиться последней копейкой - a împărţi cu cineva ultimul ban sau поделиться впечатлениями – a-i împărtăşi cuiva impresiile. Este important de subliniat că anume a împărtăși, și nu ”a se împărtăși”, pentru că ”a se împărtăși” înseamnă a lua împărtășania la biserică și mai are și sensul de a lua parte la ceva, a primi din ceva, a se înfrupta din ceva.

A împărtăși mai înseamnă și "a accepta punctul de vedere al cuiva, a fi de acord" – de exemplu, noi împărtășim aceleași visuri și idealuri.

Cert este că forma reflexivă nu are ce căuta la utilizarea cuvintelor a împărți și a împărtăși cu aceste sensuri.  ste aceeași calchiere din rusă ca și în cazul verbelor a râde, a învăța, a schimba,  când cei certați cu gramatica zic "mă râd" în loc de "râd", "mă învăț la gimnaziu" în loc de "învăț la gimnaziu" sau "ne schimbăm cu locurile" în loc de "facem schimb de locuri". În limba rusă verbele "смеяться", «учиться», «меняться» sunt reflexive cu aceste sensuri, în română – nu.