Astăzi este zi de doliu naţional. Se împlinesc 69 de ani de la cel de-al doilea val de deportări din Basarabia. Președintele asociației foștilor deportați și deținuți politic din municipiul Edineț, Raisa Iaroțchi și-a povestit public suferința, durerea și calvarul pe care l-a trăit în copilărie. 

"Vreau să vă comunic, ieri la Edineț, 120 de deportați ne-am întâlnit într-o adunare de suflet cu genericul "Suntem o familie". Noi toți, suntem frați și surori care am avut un destin foarte greu, care am trecut prin trădare, suferință, prin greutăți și am fost isgoniți din țărișoara noastră și lipsiți de pătucurile noastre calde.

Vreau să transmit din partea participanților, o mulțumire Guvernului: Mulțumim că ne-ați scos din anonimat, întradevăr ne era frică, ne rușinam că am  fost deportați ca niște tâlhari.

Am avut și noi o familie frumoasă, mama avea 17 ani, tata avea 21 de ani. Când au intrat străinii în casă, tata a reuțit să fugă și i-a zis mamei: Iați ceva de mancare și ce ai mai prețios. Ce putea fi la mama prețios, dacă avea un copil de trei luni și jumătate. Disculță, cu o rochiță de vară, cu mine în brațe. Am devenit dușman al poporului cu acte în regulă, trimisă pe viață în regiunea Habarosk. Ne-au dus la gară, rudele care au aflat că suntem acolo au venit, și mama i-a rugat să îi dea niște pelinci pentru mine. Atunci bunelul a scos camașa, și-a rupt-o și mi-a dat pelinci. Mama îmi povestea că nu a avut o durere mai mare decât accea când vântul i-a rupt ața și i-a aruncat pelincile. Multe familii au suferit atunci. Bunelul care nu a făcut nimic,  a fost judecat pentru opt ani. Când au văzut că nu mai are zile să trăiască l-au adus și l-au lăsat sub un gard la club. Un om care a fost fruntea satului, care a educat și crescut opt copii, stătea aruncat sub un gard. Tata nu l-a cunoscut, a închis ochii, l-a luat în brațe și l-a adus acasă. Peste o lună bunelul a decedat.

O singură fericire am avut, este aceea că acolo s-a născut sora mea Veronica pe care o iubesc foarte mult, care imi este mereu alături. Mama ne-a crescut cu iubire și credință față de Dumnezeu. Când ne culcam, și dacă nu ne spuneam rugăciunea, mi se părea că se va întâmpla cu părinții ceva rău. 

Eu nu-mi doresc nimic, eu doresc la Guvernul nostru putere, a-ți făcut un lucru foarte mare și noi o să vă susținem pentru că nouă nu ne trebuie mai mult ca să se repete acest calvar", a declarat Raisa Iaroțchi, preşedinta Asociaţiei foştilor deportaţi din Edineţ.

PUBLIKA.MD aminteşte că peste 35 de mii de moldoveni au fost duşi în Siberia și în nordul Kazahstanului. În realitate, spun istoricii, numărul celor ridicaţi ar fi mult mai mare. La întocmirea listelor s-a ţinut cont de activitatea capului familiei, de averea sa şi dacă acesta a colaborat sau nu cu fostele administrații românești.

Operaţiunea a început în noaptea de 5 spre 6 iulie 1949, la ora 2:00. Documentele de arhivă au scos la iveală că totul a fost pregătit minuţios timp de aproape şase luni.

În prezent, în Moldova locuiesc peste opt mii de deportați. Recent, Guvernul a majorat alocațiile pentru aceștia până la 500 de lei, iar bilete de odihnă la sanatorii au fost reduse cu 50 la sută.

Cu ocazia comemorării victimelor deportărilor staliniste la guvern a avut loc o ceremonie solemnă la care au participat toţi membriii cabinetului de miniştri în frunte cu premierul Pavel Filip.

De dimineaţă drapelul a fost coborât în bernă, iar începând cu ora 10 va continua ceremonia, la care miniştriii vor ţine un minut de reculegere. De asemenea, premierul Pavel Filip împreună cu colegii lui vor citi o parte din numele persoanelor care în anul 1949 au fost deportate în Siberia sau Kazahstan.

La ceremonie participă şi victimele deportărilor care mai sunt încă în viaţă, iar pe tot parcursul zilei la guvern vor fi citite numele celor peste 35 de mii de victime ale deportărilor, iar pe panourile din oraş vor fi rulate numele acestora.

CITEȘTE ȘI: DOLIU ÎN ÎNTREAGA ŢARĂ! Astăzi se împlinesc 69 de ani de la cel de-al doilea val de deportări din Basarabia