Să uităm pe câteva clipe de evenimente şi să vorbim despre vorbe – despre originea şi sensul lor, despre întrebuinţarea lor corectă sau mai puţin corectă.

Bunăoară, despre cuvântul "scaun", unul dintre cuvintele simple care au deseori potențiale nebănuită. Se ştie ce este scaunul ca articol de mobilă. Dar în decursul istoriei articolul de mobilă a fost adaptat la acțiuni mai puțin plăcute decât șederea la masă. Astfel a apărut expresia Scaun de tortură (sau de supliciu) pentru un dispozitiv în formă de scaun pe care, în vechime, era imobilizat cel supus torturii.  Progresul și-a spus cuvântul și pe unda lui apare Scaunul electric care în unele state nord-americane este un instrument de execuție prin electrocutare a condamnaților la moarte.

În contexte mai puțin sinistre, în politică, scaun înseamnă și locul, funcția deținută de cineva ca membru al unei adunări elective, iar mai sus în ierarhie este tronul și funcția și autoritatea monarhului. La fel era numită scaun reședința monarhului sau a cârmuirii, capitala unui stat, iar Sfântul Scaun sau Scaunul Apostolic (ori Pontifical) este reședința papei și papalitatea.  

Scaunul mai e valorificat şi de locuțiunile verbale. Omul rezonabil este numit și om cu scaun la cap. În general, capul la români e supus unor teste metaforice dure. O dovedesc expresiile: cu noaptea-n cap, cu gărgăuni la cap, bătut în cap, a-şi pierde capul, a umbla cu capul în traistă, a-şi lua lumea în cap, a se da cu capul de toţi pereţii, a se urca în capul cuiva, a-şi bate capul, a suci capul cuiva, a-l tăia capul, a-i cânta sticleţii în cap, a-i face cuiva capul calendar, a nu avea cap, în ruptul capului ş.a.m.d.

Expresia "cu scaun la cap", care înseamnă înţelept, are ca sinonime adjectivele: aşezat, cumpătat, serios, cuminte, chibzuit. În contextul dat ne interesează termenul ”aşezat”. S-ar putea ca omul așezat pe scaun este cel ce stă pe gânduri –  iar a sta pe gânduri tot expresie idiomatică este. Cum pe vremuri scaun însemna şi judecată, pe atunci expresia ”om cu scaun la cap”, adică judecat, nu surprindea pe nimeni. Apoi, un om aşezat nu înseamnă doar că stă pe un scaun, ci şi că este chibzuit.

La polul opus, în fiziologie, se numește scaun faptul de a elimina materiile fecale  și prin extensie de sens aceste  materii ca atare.  Ba și  vasul din veceu în care omul elimină materiile respective tot scaun se numește.  Deci, nu tot omul e cu scaun la cap, dar fiecare își are scaunul la cealaltă extremitate a trunchiului.

În limba rusă scaunul de veceu se numește unitaz. Un termen cu etimologie bizară.  Se presupunea că e un cuvânt compus din două - universalnâi taz, adică lighean universal. Realitatea e cu mult mai amuzantă.  Este vorba de transformarea unui brand în substantiv comun.   Pe vremuri în Rusia scaunele de veceu erau livrate de firma spaniolă Unitas.  Din vorbă în vorbă, numele firmei a ajuns să denumească scaunul de veceu.

După cum vedeţi, banalitatea aparentă a cuvântului "scaun" este înşelătoare.  E un cuvânt implicat în multe aventuri şi peripeţii lingvistice.