Să uităm pe câteva clipe de evenimente şi să vorbim despre vorbe – despre originea şi sensul lor, despre întrebuinţarea lor corectă sau mai puţin corectă.

Bunăoară, despre englezismul yesman, prezent şi în dicţionarele explicative ale limbii române.

Cuvântul este alcătuit din yes adică  da şi man, adică  om şi  este apelativul pentru o persoană oportunistă și slugarnică, care spune totdeauna "da", aprobând fără discernământ părerile celor din jur. Prin extensie, termenul desemnează un adept necondiționat al cuiva, foarte obedient și lingușitor. Termenul yesman este folosit de obicei pentru un angajat care este de acord cu entuziasm, cu fiecare declarație a angajatorului său, indiferent de convingerile sale proprii.

Prima atestare în scris a acestui termen într-un text în limba engleză datează din anul 1912.

În spaţiul anglofon noţiunii de yes-man i se atribuie şi alte nuanţe de sens: bunăoară, yesmanul este omul care acceptă orice ocazie întâlnită, indiferent cât de aiurită ar părea aceasta şi fără să-i ia în vedere eventualele consecinţe. Adică, e omul care deschide orice uşă fiind convins că dincolo de ea îl aşteaptă un viitor mai bun.   

În acelaşi spaţiu anglofon există şi o accepţie religioasă a noţiunii de yesman: este omul care adaugă “da”-ul său la “Da”-ul lui Dumnezeu. Spre deosebire de yesmanul laic care câştigă cu afirmaţiile sale favorurile şefilor nemijlociţi, yesmanul religios râvneşte la favorurile divine.    

Yes Man este şi titlul unei foarte populare comedii cinematografice lansate acum zece ani, cu Jim Carrey cap de afiş. Filmul se bazează pe cartea omonimă a umoristului britanic Danny Wallace – o carte biografică, deoarece autorul ei care a experimentat pe propria piele yesmenismul – timp de un an de zile a răspuns da la toate întrebările şi ofertele.  Filmul a avut succes la public, cu încasări de 223 de milioane de dolari în toată lumea, deşi criticii l-au tratat cu rezerve.

În textile publicistice românești cuvântul e utilizat mai ales la numărul plural, când vine vorba de oameni politici, conducători de diferite ranguri sau manageri care se înconjoară de persoane docile și slugarnice și prejudiciază astfel eficiența și corectitudinea activității lor. Ca şi în cazul altor cuvinte venite din engleză, terminate la singular cu “man” (bărbat), dar pronunțate ba ”man”, ba ”măn”, ”yesman” la plural se scrie și se pronunță în engleză (“yesmeni”), la fel ca și  gentleman/gentlemen sau  businessman/businessmen. 

Este un englezism internaționalizat care, probabil, își merită locul în diferite limbi, fiind prea suplu, laconic și expresiv în același timp  pentru a putea fi tradus sau calchiat; pentru că ”om de da” ar suna nefiresc și chiar ridicol, iar ”dadaist” care poate că s-ar potrivi, înseamnă de mulți ani deja cu totul altceva…