Crima suicid imediat după naștere este la capătul absolut extrem al psihopatologiei legate de naștere de perioada postnatală și avem de-a face cu psihoza postpartum, a explicat medicul psihiatru Gabriel Diaconu, care a comentat cazul poliţistei care şi-a ucis copilul, iar apoi s-a sinucis. 

"Deocamdată, prima chestiune pe care aș observa-o e că avem de-a face cu multiple morți suspecte. E prematur ca una să fie catalogată suicid. Dacă e să se confirme ipoteza ta, ne uităm la o situație complet neobișnuită și extremă. Ce anume am în minte? În primul rând, crima suicid imediat după naștere este la capătul absolut extrem al psihopatologiei legate de naștere și de perioada postnatală. De cele mai multe ori, aceste situații în literatură sunt descrise așa zise psihoze postpartum. Psihoza postpartum este o situație extremă în care și sub influența nașterii, schimbările pot să apară elementele degradării cognitive. De cele mai multe ori, oamenii când văd semnele psihozei, situație rară, se întâlnește un caz la 2.000 de nașteri, dar când oamenii văd semnele le pun pe seama lăuziei, epuizării, tristeții. 

Sunt totuși câteva diferențe clare între depresie postnastală, respectiv psihoza postpartum. Dacă în depresie sau baby blues mamele se plâng că sunt triste, mai labile emoțional, în psihoza postpartum avem schimbări care trebuie să ridice semnale de alarmă, anume schimbările comportamentale prin inhibiţie, mamele care devin tăcute, care sunt reci față de copil, care nu se mai îngrijesc, nu știm ce s-a întâmplat în situația asta. Ce găsesc foarte trist e că în 2018 avem o atitudine față de sănătatea mintală din perioada sarcinii absolut medievală. Nu avem programe de screening, nu avem o intervenție pro activă și detencția problemelor psihologice e cât se poate de frugală. Dacă familia nu este educată, dacă nu există resurse, multe din depresiile postpartum sunt duse ca un fel de gripe și durează mult până ajung la doctor. 

Ce pot să vă spun e că cele mai recente ghiduri privind depresia postnatală ridică această realitate la fileu că, încă din prioada sarcinii, anumiți factori de risc pot să fie indentificați și ar trebui ca proactiv, fie că vorbim de psihologi sau de psihiatrii, să intervină și să înceapă să documenteze starea emoțională a viitoarei mame. La ce ne uităm aici? Ne uităm la o populație de femei care au avut anterior un contact cu serviciul de sănătate mintală. Ele sunt într-o categorie de risc. Ne uităm la o categorie care au avut sarcini cu probleme. Sarcini cu multe contacte medicale, sarcini unde a fost nevoie de intervenție medicală. Sau la sarcini unde felul în care sarcina a fost obținută a fost, paradoxal, prin efort. Pentru că acești copii care se nasc și unde ulterior mamele decompensează emoțional sunt copii doriți, nu e vorba că printr-un artificiu al sorții femeile astea rămân însărcinate și pentru că nu și-ar fi dorit copilul dezvoltă depresie postpartum. Ce se întâmplă este că pe parcursul celor 9 luni și sub influența hormonilor de sarcină, dar și sub anxietatea profundă a mamei, aceasta se deteriorează și nu mănâncă bine, nu doarme.

Presiunea asupra ei de a performa este mare. Mama se așteaptă să fie de toate și ajutorul este subțire. Mă refer la ajutor medical, nu mai există moașă, asistentă, medicină de dispensar. Ce se întâmplă în 2018 e că te duci să naști, ajungi cu copilul acasă, nu ai fost educată ce să faci cu copilul respectiv, dacă de exemplu ai probleme de lactație. Nu avem persoane care să învețe mamele să alăpteze. Uneori se nasc contexe îngrozitoare pentru mame: mamele nu au sân, din care pricină bebelușii sunt mai iritabili, mamele suferă un complex teribil de vină pentru că nu se consideră suficient de bune. Și dacă te uiți la bazinul acesta potențial de suferințe emoționale postpartum, în acel bazin sunt șanse că vei descoperi psihoza postpartum", a declarat medicul psihiatru Gabriel Diaconu.