În epoca preistorică, egiptenii foloseau îmbălsămarea pentru a mumifica morţii cu mult mai înainte de epoca Faraonilor şi într-o zonă geografică mai largă decât cea cunoscută anterior, relevă o nouă cercetare publicată joi, scrie agerpres.ro.

Teste medico-legale aprofundate realizate pe o mumie preistorică intactă bine cunoscută, despre care se credea că a fost prezervată în mod natural ca urmare a înhumării în nisip fierbinte uscat, au dezvăluit pentru prima dată că îmbălsămarea a fost făcută cu 1.500 de ani mai devreme decât a fost acceptat anterior, a constatat studiul publicat în Journal of Archaeological Science (Revista de Ştiinţe Arheologice), conform agenţiei dpa.

Jana Jones, egiptolog şi expert în practicile de înhumare ale vechilor egipteni de la Universitatea Macquarie din Australia, a declarat că această constatare este "o contribuţie importantă la cunoştinţele noastre limitate despre perioada preistorică şi extinderea primelor practici de mumificare".

''Combinând analiza chimică cu examinarea vizuală a corpului, cercetări genetice, datări cu radiocarbon şi analize microscopice a învelitorii de in, am confirmat că acest proces ritualic de mumificare a avut loc în jurul anului 3600 î.H. pe un bărbat, cu vârsta cuprinsă între 20 şi 30 de ani când a murit", a spus Jones într-o declaraţie.

Oamenii de ştiinţă au descoperit că mumia a suferit un proces de îmbălsămare cu ulei de plante, răşină încălzită, extract de plante aromatice şi clei de plante sau zahăr, toate amestecate şi utilizate pentru a umple textilele funerare în care a fost înfăşurat corpul.

''Reţeta'' de îmbălsămare conţinea agenţi antibacterieni utilizaţi în proporţii similare cu cele ce aveau să fie folosite în perioada de vârf a mumificării egiptene, cu aproximativ 2.500 de ani mai târziu.

Mumia provine din sudul Egiptului, indicând pentru prima dată că îmbălsămările aveau loc într-o zonă geografică mai largă, când conceptul de identitate pan-egipteană se presupunea că este încă în dezvoltare, au adăugat cercetătorii.