Mușcătura de țânțar: În această perioadă a anului, muşcăturile de ţânţari reprezintă una dintre cele mai neplăcute experienţe, scrie realitatea.net.

Cu toate acestea, unele persoane par neatinse de acest insecte, pe când altele par să fie „atacate” fără încetare de ţânţari.

Oamenii de ştiinţă încearcă să înţeleagă ce anume îi face pe unii oameni mai atrăgători pentru ţânţari. Unul dintre experţi, L.J. Zwiebel, profesor de ştiinţe biologice la Universitatea Vanderbilt, oferă câteva explicaţii despre preferinţele acestui „inamic” cu care ne confruntăm vara.

Ţânţarii identifică mamiferele ce-i servesc drept pradă prin identificarea căldurii şi a dioxidului de carbon emis de acestea. Femeile însărcinate şi persoanele de dimensiuni mai mari sunt adesea victima mai multor atacuri, deoarece consumă mai multă energie decât persoanele obişnuite.

Dr. Zwiebel afirmă că nu există nicio bază ştiinţifică care să susţină afirmaţiile conform cărora un nivel ridicat al colesterolului sau diabetul ajută la ţinerea ţânţarilor la distanţă. De asemenea, nici suplimentele cu vitamina B sau consumul de usturoi nu par să ajute.

După ce a petrecut 20 de ani în laborator în preajma ţânţarilor, Dr. Zwiebel afirmă că-şi poate introduce braţul într-un container cu ţânţari şi poate să fie muşcat de sute de ori, „dar nu am nimic”. Copiii, ce au fost muşcaţi de mult mai puţine ori decât adulţii, pot avea reacţii mai puternice la muşcăturile de ţânţari, deoarece sistemul lor imunitar nu s-a maturizat pe deplin. Specialistul afirmă că persoanele care sunt convinse că sunt muşcate mai des de ţânţari nu au, de cele mai multe ori, dreptate. „Sunt unele persoane care au reacţii alergice puternice la muşcăturile de ţânţari, iar asta îi poate face să creadă că sunt muşcate mai des, însă cel mai probabil acest lucru nu este adevărat”, afirmă dr. Zwiebel.

Specialistul recomandă persoanelor care au multe urme de muşcături de ţânţari să nu se scarpine. Atunci când un ţânţar ne muşcă, acesta lasă în urmă o parte din saliva sa, o substanţă ce conţine anticoagulanţi şi un anestezic local, printre altele. Corpul recunoaşte aceste substanţe drept un invadator străin şi trimite histamine pentru a contraataca. Scărpinarea duce la împrăştierea salivei ţânţarului, ceea ce stimulează eliberarea mai multor anticorpi şi duce la amplificarea senzaţiei de mâncărime, pornind un „cerc vicios”.

De asemenea, doctorul recomandă să evităm să petrecem timp afară la răsărit şi la apus, perioada cea mai activă a ţânţarilor, să folosim un ventilator exterior pentru a goni insectele şi să purtăm haine lungi dacă nu este prea cald.