Să uităm pe câteva clipe de evenimente şi să vorbim despre vorbe – despre originea şi sensul lor, despre întrebuinţarea lor corectă sau mai puţin corectă.

Bunăoară, despre expresia latină Ubi bene, ibi patria, care în traducere înseamnă Unde e bine, acolo e patria.
Expresia provine din antichitatea greco-latină. Ea îi este atribuită dramaturgului grec Aristofan, care în comedia sa Plutus (adică Bogăţia) a folosit această replică, în legătură cu problema repartiţiei bunurilor în societate. La Aristofan ea sună astfel: Patria este orice ţară în care omului îi e bine. După cum se vede, situaţia e veche, de când lumea.

Și poetul tragic latin Marcus Pacuvius are un vers care sună așa: "Patria est ibicumque est bene", adică "Patria este oriunde este bine", vers pe care îl citează şi Cicero, unul dintre cei mai prolifici scriitori latini, din secolul I înainte de Hristos.

De-a lungul timpului, maxima aceasta a fost interpretată diferit, dar în majoritatea cazurilor ca expresia unei atitudini oportuniste, lipsite de morală şi de patriotism, caracteristică persoanelor care urmăresc doar satisfacerea intereselor personale. E deviza de regulă condamnabilă a consumatorului cosmopolit lipsit de simţ civic şi de demnitate personală.

În prezent, vechea expresie antică Ubi bene, ibi patria (“Unde e bine, acolo e patria”) este mai actuală chiar și decât în timpul în care a fost lansată. Majoritatea oamenilor nu o mai interpretează ca pe o acuzație subtilă de lipsă de patriotism. Cei care pleacă de la baștină în alte ţări, în căutare de lucru şi de un trai mai bun, nu încetează să-și iubească patria. Cei mai mulți dintre ei nu se dezic de istoria, cultura, tradiţiile, amintirile locurilor în care s-au născut.

Varianta inversa Ubi patria, ibi bene, adică «Unde este patria, acolo este bine» are un echivalent liric românesc – refrenul Cântecului străinătății scris de poetul George Crețeanu în secolul al 19-lea și reactualizat la finele secolului al 20-lea de talentatul și popularul bard Tudor Gheorghe. Refrenul sună așa: Fie pâinea cât de rea, tot mai bine-n țara mea”. De altfel, dacă tot veni vorba de pâine, încă în secolul al 18-lea scriitorul american de origine franceză J. Hector St. John afirma în eseul Ce este un american că expresia latină „Ubi panis ibi patria” care înseamnă „Unde e pâinea, acolo e patria” este sloganul tuturor emigranţilor şi imigranţilor.

În secolul al 21-lea, în plin proces de globalizare pe toată linia, patriotismul categoric și absolut nu mai are trecerea de altădată. Acum Ubi bene, ibi patria este sloganul general acceptat al pragmatismului economic care nu lezează în mod obligatoriu sentimentele patriotice și duioșiile nostalgice. Patriotismul nu impune neapărat sedentarismul, ca şi invers – şederea acasă nu semnifică obligatoriu dragostea de casă.

Aş îndrăzni să propun în fine o interpretare patriotică a străvechiului adagiu – ca pe un îndemn ca să facem astfel ca în patria noastră să ne fie bine.

Pe această notă uşor utopică, să ne auzim de bine!