Să uităm pe câteva clipe de evenimente şi să vorbim despre vorbe – despre originea şi sensul lor, despre întrebuinţarea lor corectă sau mai puţin corectă.

Bunăoară, despre locuțiunea verbală "a da like", răspândită în ultimul deceniu deopotrivă cu alte construcții cu verbul "a da" din jargonul informatic – de exemplu "a da click", despre care am vorbit deja cu altă ocazie.  

Oricât le-ar displăcea tradiționaliștilor și conservatorilor noua romgleză a rețelelor de socializare, ea este o realitate incontestabilă și se pare că inexpugnabilă.

Multe site-uri, dar mai ales populara reţea Facebook, le propun utilizatorilor să-şi exprime preferinţele, iar formula aprecierii este propusă deseori în limba engleză. 

În engleză unul din sensul cuvântului "like" este "a plăcea".  În lumea digitală  cuvântului îi corespunde și imaginea palmei cu degetul mare ridicat în sus, care se zice că a fost lansată în anul 2007.  

Olandezii pretind că semnul a fost inventat de un compatriot de-al lor, programatorul Johannes Jozef Everardus van der Meer, care a decedat în anul 2004, înainte ca invenția sa să-și în ceapă marșul triumfal în spațiul virtual.

Rețeaua Facebook a americanului Mark Zuckerberg este cea pe care butonul Like și-a cules și își culege în continuare laurii gloriei. În anul 2011 un cuplu izraelian și-a numit copilul nou-născut Like.

Această modalitate laconică de exprimare a aprobării, susținerii, simpatiei, solidarității a devenit foarte populară în deceniul care s-a scurs de atunci. Conform statisticilor, în toată lumea sunt date miliarde de like-uri pe minut. Așa stând lucrurile, împotrivirea la preluarea acestui englezism în limba română pare să nu prea aibă rost.

Mai mult decât atât, lingvista Rodica Zafiu remarcă ieșirea locuțiunii din cadrul strict virtual, formula "a da like" începând să fie folosită metaforic când e vorba de aprobarea unor situaţii, de acordul şi evaluarea lor pozitivă.  

După cum scria cineva, celebra formulare caragialescă "Eu pentru cine votez?" poate fi înlocuită de ultramodernul "Eu cui îi dau like?".

O altă evoluţie constă în substantivizarea formei verbale: like este reinterpretat ca denumire a alegerii favorabile, a opţiunii. În această situaţie, forma primeşte desinenţă de plural: like-uri. 

În fine, un al treilea efect al modei semnalat de lingvistă e utilizarea formei verbale englezeşti în locul echivalentului românesc, ca verb la prezent, "îmi sau îţi place: "Mă bucur că îţi like" sau "Sper că îţi «like» de noi".

Concluzia: e foarte probabil ca aceste construcţii să fie efemere, să reprezinte doar o modă foarte prezentă, dar pe care ar putea-o înlocui orice altă modă viitoare. Și nu e, desigur, niciun risc ca verbul "a plăcea" să fie concurat de "like".

Dar evoluția like-ului pe plaiurile noastre demonstrează totuşi, încă o dată, uşurinţa cu care formele englezeşti sunt asimilate şi adaptate în româna colocvială actuală.

Cu speranța că veți da like la ce v-am spus, să ne auzim de bine"