Romanciera americană Alice McDermott a fost recompensată cu premiul Femina pentru roman străin cu volumul "La neuvieme heure", apărut la editura La Table Ronde, iar Elisabeth de Fontenay a câştigat premiul Femina pentru eseu cu volumul "Gaspard la nuit", publicat de editura Stock. Pierre Guyotat, aflat în competiţie cu romanul său "Idiotie" (editura Grasset), a primit "un premiu special pentru ansamblul operei sale literare".

Ignorat de juriul Goncourt, romanul "Le Lambeau" rămâne în cursă pentru premiul Renaudot (ce va fi decernat miercuri) şi pentru premiul Interallie ( ce va fi acordat pe 14 noiembrie). Pentru mulţi dintre criticii literari, acest roman reprezintă cea mai bună carte a anului 2018 publicată în Franţa.

Pe 7 ianuarie 2015, Philippe Lancon a reuşit să supravieţuiască după ce mai mulţi islamişti extremişti au pătruns strigând "Allah Akbar" în redacţia din Paris a săptămânalului Charlie Hebdo, masacrând în total 12 persoane. Un glonţ i-a smuls partea inferioară a feţei.

"Începând din 7 ianuarie, toate lumile în care trăisem, toate persoanele pe care le iubisem au început să coabiteze în mine fără precedenţă, fără convenienţă, cu o intensitate nebunească, proporţională cu senzaţia dominantă: urma să îi pierd, îi pierdusem deja", a declarat jurnalistul francez.

Romanul începe cu o zi înainte de acel atac terorist. Jurnalist cultural al cotidianului Liberation, Philippe Lancon a mers la teatru pentru a viziona "A douăsprezecea noapte" de William Shakespeare. În acel spectacol apare personajul Malvolio, un puritan care, reaminteşte jurnalistul francez, "vrea să îi pedepsească pe oameni pentru plăcerile lor şi sentimentele lor în numele unui bine pentru care, crezând că acţionează în numele lui Dumnezeu, face toate relele posibile".

În acea piesă de teatru, spunea Shakespeare, era doar un gând scris pe hârtie. Evenimentele de pe 7 ianuarie 2015 au depăşit orice coşmar imaginabil.

Philippe Lancon povesteşte atacul terorist în peste 60 de pagini care sunt uneori şocante. "Mi-am învârtit limba în gură şi am simţit fragmente de dinţi care pluteau peste tot", îşi aminteşte scriitorul.

"Am ştiut, mai târziu, că redacţia devenise o mare de sânge, dar (...) deşi mă îmbăiam în ea, aproape că nu o vedeam", relatează el.

Însă cele mai dificile lucruri abia urmau să se producă. Philippe Lancon relatează lenta şi dureroasa activitate de reconstrucţie chirurgicală a trupului său distrus.

Textul lui se îndreaptă către recunoştinţa pe care o resimţea faţă de infirmierele care vegheau asupra lui, faţă de medici, în special faţă de Chloe, faţă de poliţiştii care îl protejau, faţă de fratele lui care nu l-a părăsit în spital.

Acţiunea cărţii se încheie pe 13 noiembrie 2015, ziua atacurilor comise în mai multe restaurante şi în sala de concerte Bataclan din Paris. În acel moment, Philippe Lancon era la New York.

"Se întâmpla din nou, la fel ca a doua zi după atentat, o detaşare a conştiinţei, şi am simţit că totul reîncepea, sau mai exact continua, în mine şi în jurul meu...", scrie autorul acestui volum.

În 2017, premiul Femina a fost atribuit scriitorului Philippe Jaenada pentru volumul "La serpe" (editura Julliard), iar premiul Femina pentru roman străin a fost câştigat de scriitorul american John Edgar Wideman pentru volumul "Ecrire pour sauver une vie, le dossier Louis Till" (editura Gallimard). Premiul Femina pentru eseu a revenit lui Jean-Luc Coatalem pentru volumul "Mes pas vont ailleurs" (editura Stock).

Premiul Femina este un trofeu literar francez, creat în 1904 de 22 de colaboratoare ale revistei La Vie Heureuse, cu scopul de a reprezenta un fel de contrapropunere faţă de prestigiosul premiu Goncourt, ce era acordat în acea epocă, de facto, doar scriitorilor de sex masculin. Premiul Femina este atribuit anual de un juriu alcătuit în exclusivitate din femei, la începutul lunii noiembrie, la hotelul Crillon din Paris. Acest trofeu literar recompensează în fiecare an o carte tipărită în limba franceză, scrisă în proză sau versuri.