DE VORBĂ DESPRE VORBE cu Vsevolod Cernei. Explicația expresiei "Țara soarelui răsare" (VIDEO)
Embed:
Să uităm pe câteva clipe de evenimente şi să vorbim despre vorbe – despre originea şi sensul lor, despre întrebuinţarea lor corectă sau mai puţin corectă.
Bunăoară, despre expresia ”Țara soarelui răsare”, care denumeşte poetic Japonia. Pe ce se bazează acest supranume metaforic? Mulți cred că Japonia este țara în care soarele își revarsă primele raze ale dimineții, înaintea altor țări. Dar nu este deloc așa. Noua Zeelandă este statul în care se văd pentru prima dată razele soarelui în fiecare dimineață.
De fapt, acest nume cu sonorități lirice nu a fost zămislit de vreun poet, ci e de fapt traducerea fidelă a denumirii țării din limba niponă. Denumirea ei oficială este Nippon-koku, adică ”Țara de la originea soarelui”. Cu sute de ani în urmă şi chinezii numeau teritoriul de la est de țara lor ”Originea Soarelui”. Chiar şi prima atestare documentare a ţării e într-o carte chinezească şi e firesc că e numită ţara dinspre răsăritul soarelui.
Și chiar dacă nu se află exact în punctul în care răsar zorii zilei, statul insular e situat la Extremul Orient, adică foarte aproape de linia de start a călătoriei astrului nostru de-a lungul zilei. Geografic vorbind, în raport cu meridianul zero, Japonia se află în partea cea mai estică a globului pământesc, adică în locul de unde, teoretic, ar trebui să răsară soarele.
Dar pe la începutul mileniului întâi chinezii numeau Vo acest ţinut aflat în vasalitatea lor. Apoi s-a numit Yamato, iar prin secolul 5 japonezii s-au emancipat de guvernarea chineză. Cu toate acestea, ei preluau cultura chineză, inclusiv în domeniul politicii. Prin anul 600 prințul Shotoku, un mare admirator al culturii chineze, a introdus în societatea japoneză modelul confucianist al rangurilor şi etichetei, calendarul chinez, sistemul căilor de comunicare. La indicaţia lui au fost construite numeroase lpcaşuri budiste, a fost constituit sistemul judiciar.
Se zice că anume Shotoku este autorul numelui de ”Ţara Soarelui Răsare”. Aşa i-a şi scris împăratului chinez – ”Din ţara unde soarele răsare în ţara unde soarele apune”, dar se pare că acest mesaj poetic i-a ofensat pe chinezi, deoarece prinţu nipon a cutezat astfel să se situeze în acelaşi rând cu împăratul lor, considerat Fiul cerului.
În anul 645 în urma unei lovituri de palat a fost efectuată o reformă funciară şi tot pământul a intrat în posesia statului şi a familiei guvernatoare. De atunci în toate documentele oficiale Japonia e numită Ţara Soarelui Răsare. În anul 670 şi chinezii au acceptat această denumire şi iată de 1400 de ani Japonia se numeşte astfel.
Dar de ce i se spune în limba română ”Ţara Soarelui răsare” şi nu ”Ţara răsăritului de soare”, cum ar fi mai corect gramatical? Probabil pentru că aşa i se spune de multă vreme, iar soare-răsare este, conform dicţionarelor mai vechi, în limbajul popular şi arhaic, substantivul compus sinonim cu Est, Răsărit, Orient.
Dar iată că a venit timpul când japonezii spun de obicei Sayonara, adică La revedere. Deci, pe această notă extreme de oriental, să ne auzim de bine!
Bunăoară, despre expresia ”Țara soarelui răsare”, care denumeşte poetic Japonia. Pe ce se bazează acest supranume metaforic? Mulți cred că Japonia este țara în care soarele își revarsă primele raze ale dimineții, înaintea altor țări. Dar nu este deloc așa. Noua Zeelandă este statul în care se văd pentru prima dată razele soarelui în fiecare dimineață.
De fapt, acest nume cu sonorități lirice nu a fost zămislit de vreun poet, ci e de fapt traducerea fidelă a denumirii țării din limba niponă. Denumirea ei oficială este Nippon-koku, adică ”Țara de la originea soarelui”. Cu sute de ani în urmă şi chinezii numeau teritoriul de la est de țara lor ”Originea Soarelui”. Chiar şi prima atestare documentare a ţării e într-o carte chinezească şi e firesc că e numită ţara dinspre răsăritul soarelui.
Și chiar dacă nu se află exact în punctul în care răsar zorii zilei, statul insular e situat la Extremul Orient, adică foarte aproape de linia de start a călătoriei astrului nostru de-a lungul zilei. Geografic vorbind, în raport cu meridianul zero, Japonia se află în partea cea mai estică a globului pământesc, adică în locul de unde, teoretic, ar trebui să răsară soarele.
Dar pe la începutul mileniului întâi chinezii numeau Vo acest ţinut aflat în vasalitatea lor. Apoi s-a numit Yamato, iar prin secolul 5 japonezii s-au emancipat de guvernarea chineză. Cu toate acestea, ei preluau cultura chineză, inclusiv în domeniul politicii. Prin anul 600 prințul Shotoku, un mare admirator al culturii chineze, a introdus în societatea japoneză modelul confucianist al rangurilor şi etichetei, calendarul chinez, sistemul căilor de comunicare. La indicaţia lui au fost construite numeroase lpcaşuri budiste, a fost constituit sistemul judiciar.
Se zice că anume Shotoku este autorul numelui de ”Ţara Soarelui Răsare”. Aşa i-a şi scris împăratului chinez – ”Din ţara unde soarele răsare în ţara unde soarele apune”, dar se pare că acest mesaj poetic i-a ofensat pe chinezi, deoarece prinţu nipon a cutezat astfel să se situeze în acelaşi rând cu împăratul lor, considerat Fiul cerului.
În anul 645 în urma unei lovituri de palat a fost efectuată o reformă funciară şi tot pământul a intrat în posesia statului şi a familiei guvernatoare. De atunci în toate documentele oficiale Japonia e numită Ţara Soarelui Răsare. În anul 670 şi chinezii au acceptat această denumire şi iată de 1400 de ani Japonia se numeşte astfel.
Dar de ce i se spune în limba română ”Ţara Soarelui răsare” şi nu ”Ţara răsăritului de soare”, cum ar fi mai corect gramatical? Probabil pentru că aşa i se spune de multă vreme, iar soare-răsare este, conform dicţionarelor mai vechi, în limbajul popular şi arhaic, substantivul compus sinonim cu Est, Răsărit, Orient.
Dar iată că a venit timpul când japonezii spun de obicei Sayonara, adică La revedere. Deci, pe această notă extreme de oriental, să ne auzim de bine!