Să uităm pe câteva clipe de evenimente şi să vorbim despre vorbe – despre originea şi sensul lor, despre întrebuinţarea lor corectă sau mai puţin corectă.

Bunăoară, despre cuvântul "bacalaureat" care la fiecare sfârşit de primăvară pune pe jar toată ţara, cu tot cu liceeni, părinţi, profesori, funcţionari şi foarte multă altă lume mai mult sau mai puţin implicată

Cine a inventat Bacalaureatul? Când s-a dat BAC-ul pentru prima dată prin părțile noastre? Supranumit și „examenul maturității”, Bacalaureatul este unul dintre cele mai importante teste ale sistemului de învățământ. El își are originile în Franța, unde a fost introdus pentru prima dată în anul 1808, în urma unui decret dat de Napoleon Bonaparte.

Etimologia cuvântului Bacalaureat este interesantă. E format din contopirea cuvântului bacheler din franceza veche cu baccalauris din latina medievală şi însemna „tânăr care vrea să devină cavaler”, sub influenţa verbului latin laureare ce înseamă „a încorona cu lauri”. Bacheler, la rândul său, derivă din bas chevalier, adică, un cavaler de rang mic.

În irlandeza veche bachlach însemna servitor, în Catalonia baccalarii erau membrii unei clase intermediare între cavaleri şi ţărani, iar în Provenţa bacheler era ţăranul liber, fără pământ.

În Evul Mediu studenţii erau încoronaţi cu lauri la absolvirea universităţilor. Termenul ”bacalaureat” a apărut în sânul Universității din Paris în secolul 13 pentru a desemna un grad intermediar în drum spre doctorat. Apoi a fost preluat de Unifersitatea Oxford din Marea Britanie și apoi de alte unversități franceze și engleze. Napoleon i-a dat o viață nouă cu ocazia instituirii Universității Franței în anul 1808.

Şi în ţara de origine, Franţa, e preferată în uz denumirea prescurtată, bac.

În Spania acest examen se numește Bachillerato, iar în Germania Abitur (derivat din verbul latin ābitere care înseamnă „a pleca”. De aici a intrat în limba rusă cuvântul abiturient, dar nu cu sensul de absolvent, cum ar fi fost firesc, ci cu cel de candidat la înscrierea la universitate. L-am utilizat şi noi un timp cu acest sens în perioada sovietică.

În sistemul de învățământ românesc, BAC-ul a fost adus în anul 1925 de Constantin Anghelescu, un medic chirurg originar din Buzău, la acea vreme ministrul Instrucţiunii, corespondentul ministrului Educației de astăzi. Primul examen de Bacalaureat dat pe teritoriul României avea două sesiuni, una de vară și una de toamnă. Doar 15 din cei 30 de înscriși la BAC-ul din 1925 au promovat. Notoriul savant şi literat Mircea Eliade a fost unul dintre elevii care au avut ocazia să dea primul examen de BAC de pe teritoriul României.

La acel moment liceul era foarte dificil de absolvit, Bacalaureatul fiind cu adevărat un examen greu. Totuşi, după ce în anul 1925 doar 30 de elevi susțineau bacalaureatul, în 1939 cifra ajunsese la 7.716 de elevi înscrişi în învăţământul liceal. Pentru comparație, în anul 2018 doar în Republica Moldova s-au prezentat la bacalaureat peste 18 mii de absolvenți, iar 11 mii l-au susținut din prima.

Cu speranța că ați înțeles la ce cote înalte a ajuns acest eveniment cu origini medievale, să ne auzim de bine!