Interviu cu Pavel Filip, Prim-ministru al Republicii Moldova- Almanah Politic 2018, publicat de TRIBUNA.MD

Care au fost cele mai mari provocări cu care s-a confruntat Guvernul R. Moldova în 2018?

Principala provocare pentru mine, dar şi pentru Cabinetul de Miniştri pe care-l conduc, a fost şi este să reuşim să răspundem aşteptărilor populaţiei. Să facem viaţa cetăţenilor mai bună azi, acum şi aici, nu doar mâine sau într-un viitor apropiat. Oamenii, într-adevăr, îşi doresc un viitor mai bun, dar vor ca şi acum să trăiască bine. Populaţia acestei ţări deja s-a săturat de promisiuni şi îndemnuri: răbdaţi astăzi, că mâine va fi mai bine. Succint, încercăm să ţinem cont de înţelepciunea populară, care încă nu şi-a pierdut din actualitate: „Ajută omul atunci când are nevoie, că în rest se descurcă şi singur”.

Aud adesea voci care spun: să facem ca ei, să implementăm exact aşa cum a fost în acea ţară. Această practică mi se pare una uşor superficială şi chiar populistă. Nu sunt adeptul „copy-paste” a unor iniţiative care au fost bune într-o anumită ţară, într-o anumită perioadă şi într-un anumit context, fără a face o analiză de impact şi de oportunitate, o analiză a situaţiei social-politice, economice, moral-spirituale în care ne aflăm, fără a ţine cont de gradul în care acea reformă răspunde nevoilor de acum ale locuitorilor ţării noastre.

Am o bună experienţă managerială, am condus unele dintre cele mai mari întreprinderi din ţară, şi ştiu exact că poţi să fabrici cele mai neobişnuite produse, dar dacă ele nu vor răspunde nevoilor actuale ale consumatorilor, nu vei avea succes. Afacerea ta ar putea suferi eşec, fiindcă până mâine, când revoluţionarele tale produse, posibil, vor fi cerute, s-ar putea să nu rezişti. Iar oamenii vor spune doar că nu le-ai oferit ceea ce au cerut şi foarte puţini vor fi cei care vor vorbi că ai creat ceva deosebit şi neordinar.

Acest lucru deloc nu înseamnă că nu trebuie să ne gândim de astăzi ce vom face şi cum vom face mâine, asta deloc nu înseamnă că reformele şi acţiunile Guvernului sunt gândite pe termen scurt. E simplu, mai întâi rezolvă problemele curente, ca ulterior să poţi şi să ştii cum să-ţi construieşti viitorul.

Care, în opinia dvs., au fost trei cele mai mari realizări ale Guvernului în anul 2018?

Echipa guvernamentală, pe care am onoarea să o conduc, şi-a făcut conştiincios lucrul. Nu am să spun că un proiect sau altul este mai bun faţă de altele. Realizarea echipei noastre este că am reuşit să menţinem creşterea economică, că am reuşit să readucem încrederea mediului de business şi, foarte important, este că am reuşit să redăm oamenilor speranţa că lucrurile încep să se mişte într-o direcţie bună.

De exemplu, reforma pensiilor a permis ca peste 300 de mii de oameni să simtă că munca lor de o viaţă nu a fost în zadar şi că, în sfârşit, li s-a făcut dreptate. Or, pensiile acestor oameni au fost aduse la nivelul contribuţiilor făcute pe parcursul anilor de muncă.

Reforma fiscală a dat posibilitatea mai multor agenţi economici să redirecţioneze o parte din venituri spre dezvoltarea afacerilor şi spre majorarea salariilor.

Reforma salarizării a permis creşterea lefurilor pentru aproape 200 de mii de angajaţi din structurile publice. A făcut mult mai atractivă munca la stat. Şi şirul poate fi continuat.

Ce greşeli credeţi că au fost făcute în 2018 pe linie guvernamentală?

Nu greşeşte numai acela care nu face nimic, spune un proverb. Privesc orice greşeală ca pe un start pentru un nou început: analizez atent ce am făcut, depistez greşeala şi continuu proiectul cu forţe noi. Este şi o disciplină inginerească, totuşi, sunt inginer. Pentru a crea şi a face un mecanism să lucreze bine, inginerii fac mii de paşi, greşesc, revin, corectează şi merg mai departe, iar în final prezintă un produs funcţional. Să greşeşti şi să ştii să-ţi corectezi greşeala nu este neapărat un lucru rău.

În ce măsură a sporit eficienţa Guvernului după remanierile din ianuarie şi cele din septembrie?

Pentru a răspunde la această întrebare am să vă invit la un exerciţiu de imaginaţie. Să ne imaginăm două şantiere: unul pentru construcţia unei case mici, cu o scară şi patru etaje; altul pentru construcţia unui nou cartier urban, format din mai multe blocuri de câte 10 şi 16 etaje. În primul caz, de achiziţii, logistică, dar şi alte acţiuni organizatorice se ocupa o singură persoană, în cel de-al doilea caz, de toate acestea se ocupa un departament mare, cu mai multe subdiviziuni şi angajaţi. Ambele proiecte erau profitabile, dar, la un moment dat, managerii proiectului mai mic au decis că afacerea lor trebuie să corespundă structurii organizatorice specifice unei companii foarte mari, iar rezultatul a fost unul previzibil: mulţi şefi, toţi doreau să creeze impresia că lucrează din greu, iar în realitate lucrurile se mişcau destul de încet. Finalitatea spre care se îndreptau era incertă. Cheltuielile erau prea mari pentru o structură relativ mică.

Ceea ce vreau să sugerez şi nu este un secret, mai avem domenii cu un aparat birocratic destul de stufos. Trebuie să conştientizăm că mai mulţi şefi şi angajaţi nu înseamnă şi mai multă eficienţă. Noi suntem un stat mic, nu putem să pretindem să avem structuri administrative asemănătoare unei ţări mari, cu o economie gigant.

Sper că am fost destul de explicit şi că am răspuns exact la întrebarea dvs.

Ce s-a schimbat la modul practic în activitatea Guvernului după demararea vizitelor săptămânale în teritoriu?

Foarte multe. În primul rând, avem posibilitatea să aflăm din prima sursă despre nevoile oamenilor, ale businessului, dar şi ale administraţiei locale, dar şi care sunt barierele ce nu permit realizarea unor proiecte. În acest fel, Guvernul ştie exact unde trebuie să intervină de urgenţă şi unde este nevoie de o planificare mai bună a activităţilor. De fiecare dată când am ocazia, îmi îndemn colegii să mai lăsăm birourile şi fotoliile călduţe şi să mergem să îi ascultăm direct pe oameni. Discuţiile cu oamenii sunt mai grăitoare decât orice document sau notă informativă. Totodată, am obţinut posibilitatea de a racorda activitatea Guvernului la aşteptările cetăţenilor, iar acest lucru este foarte important.

Pe ce reforme ar trebui să se concentreze Guvernul în continuare?

Unu. Rămân ferm pe poziţii şi consider că educaţia este mama tuturor succeselor, dar şi a căderilor, atunci când este neglijată. Dacă dorim cu adevărat să modernizăm statul şi economia, trebuie, în primul rând, să modernizăm sistemul educaţional. Pentru a înţelege mai bine importanţa reformării educaţiei, iarăşi am să fac apel la o vorbă înţeleaptă din popor: „Cine învaţă merge înainte, cine nu – dă înapoi”.

Doi. Cineva spunea că infrastructura este sistemul locomotor al unei economii, este cea care mişcă economia înainte. De aceea, cred că reconstrucţia, modernizarea şi lansarea de noi proiecte de infrastructură – rutieră, energetică, de comunicaţii – trebuie să fie o prioritate pentru toate guvernele care vor veni.

Trei. Cum am spus şi mai devreme în acest interviu, birocraţia poate ucide multe iniţiative bune. Prin urmare, reforma administraţiei publice, eficientizarea activităţii ei, trebuie să rămână în agenda Guvernului.

Cum credeţi că va fi anul 2019 pentru R. Moldova?

Va fi un an bun. Şi pot să argumentez de ce va fi aşa. Indiferent de ce Guvern va fi instalat după alegeri, anul economic 2019 este sortit să fie unul bun. Bazele economice deja au fost puse de către actualul Guvern, principalele proiecte sunt bugetate şi sunt în derulare: Drumuri Bune, subvenţiile în agricultură, Prima Casă, finanţările pentru dezvoltarea regională, procurarea de ambulanţe, reforma fiscală, reforma salarizării şi reforma pensiilor. Businessul are predictibilitatea evoluţiilor din economie. Recent, discutam cu un consilier care mi-a pus o întrebare şi tot el a şi răspuns: „Ştiţi care este cea mai mare realizare a Guvernului Filip, pe lângă depăşirea crizei economice, stabilizarea sectorului bancar şi a economiei? Este că, în anul 2018, Guvernul a dat startul unui nou ciclu economic de creştere”.

Şi aici mai completez, noi am pornit motoarele şi le-am adus până la o viteză ce va permite mişcarea înainte şi în anii următori. Trebuie să intervină ceva excepţional pe plan intern sau extern ca lucrurile să se schimbe radical şi brusc, iar direcţia să fie inversată de la ascensiune spre cădere. Deocamdată, parcă nu se întrevăd situaţii excepţionale.

Ce planuri de viitor aveţi?      

Principalul meu plan profesional este să continui să contribui la implementarea proiectelor pe care le-am iniţiat împreună cu echipa, indiferent în ce funcţie voi fi. Dar şi să contribui la lansarea de proiecte noi, care să ajute la dezvoltarea ţării.