Să uităm pe câteva clipe de evenimente şi să vorbim despre vorbe – despre originea şi sensul lor, despre întrebuinţarea lor corectă sau mai puţin corectă.

Bunăoară, despre o expresie cam de la limita decenţei folosită de mai demult prin regiunile mai sudice ale Românei. Este vorba de expresia "Hai, sictir!" despre care nu toţi ştiu de unde vine și cum a pătruns în limba română?

Interjecţia compusă "Hai, sictir!" este echivalentă cu "pleacă! marș de aici! șterge-o!". Ea a intrat de câteva sute de ani în limba română şi nu este folosită sub nicio formă în mediul academic, ci mai deseori în limbajul familiar şi în cel argotic.  După cum o definesc unele dicţionare, înseamnă şi înjurătură trivială.  Cu toate acestea, este destul de frecvent utilizată şi în presa românească. De unde provine, totuşi,  expresia și ce înseamnă în traducere mot a mot?

Expresia "Hai, sictir!" a fost împrumutată din estul Europei, mai exact din Turcia. La Istanbul și în împrejurimi ea se scrie "A siktir" și se traduce prin "Marș!" sau "Pleacă de aici" sau chiar "Șterge-o!", dar în limba turcă  este un cuvânt indecent. "Siktir" vine de la verbul "sikmek", care înseamnă "a se împerechea" sau "a face sex". Turcii folosesc expresia când sunt cu adevărat supărați și, la fel ca în limba română, alăturarea aceasta de cuvinte nu este considerată din aria comunicării decente şi  respectabile. În limba greacă acelaşi cuvânt are sensul de "blestem". 

"Siktir" IN CARTON 6 este folosit în multe expresii turcești ca "Siktir Git" care poate fi tradus la fel prin "Du-te de aici", numai că în locul verbului "a se duce" şi în română e folosit uneori un verb popular cu sensul de "a face sex". Din motive lesne de înţeles, nu vă pot reproduce verbul cu pricina, dar spre că sunteţi suficient de isteţi ca să vă daţi seama despre ce verb este vorba.

De la acelaşi cuvânt turcesc provine şi verbul tranzitiv "a sictiri" care înseamnă a alunga pe cineva înjurându-l sau pur şi simplu a înjura pe cineva.  Acelaşi sens îl are şi expresia "A da cu sictir".  Expresia argotică oarecum mai intelectuală "a trata pe cineva cu sictir" înseamnă a-l trata în mod disprețuitor, a-l ignora în mod deliberat. 

Expresia a pătruns pe teritoriul unde se află astăzi România în urmă cu sute de ani, atunci când otomanii au cucerit Moldova și Țara Românească. Întrucât românii nu știau limba cotropitorilor, au învățat repede cuvintele jignitoare, iar "Hai, sictir!" era ușor de reținut și de folosit.

Deci pe lângă numeroasele turcisme cum ar fi acadea, geam, chilipir, mucava,  chibrit, balama, palavragiu etc. etc. limba română a mai preluat şi această înjurătură despre care doar cunoscătorii de limbi turcice ştiu că e înjurătură.  sictir! expr. (pop., vulg.) folosită ca ofensă, pentru a exprima în mod brutal un dezacord, o nemulțumire, un refuz etc.

În limbajul popular şi vulgar expresia "Hai, sictir" e folosită ca ofensă, pentru a exprima în mod brutal un dezacord, o nemulțumire, un refuz.

Îndepărtându-se de zona sensurilor licenţioase, vorbitorii de limbă română spun "a avea sictir" cu înţelesul de "a fi supărat", "a avea o stare depresivă" sau "a fi dezgustat". La fel, în argou "a se sictiri" înseamnă "a se supăra, a se enerva".      

Ca de obicei în cazuri similare, precizez că am vorbit despre aceste vorbe nu pentru a vi le recomanda spre utilizare, ci pentru a vă comunica sensul lor şi a vă sugera de ce nu e recomandabil să apelaţi la ele în sfera publică.