V-aţi putea imagina că în aceste condiţii climatice se pot creşte legume ? E frig, vântul bate tare şi e întuneric luni în şir. Suntem departe, în nord, în Norvegia, în Spitsbergen, pe insula Svalbard. E un loc îndepărtat, acoperit de gheaţă, scrie digi24.ro.

Condiţiile extreme îl fac un paradis pentru cercetători şi pentru aventurieri ca Benjamin Vidmar. El a părăsit însoritul stat american Florida cu mulţi ani în urmă şi şi-a găsit un nou cămin în regiunea arctică. Însă a adus cu el climatul tropical şi câteva idei revoluţionare.

Misiunea lui: să cultive, cutezător, unde nimeni n-a mai cultivat vreodată. Urmăriți un reportaj marca „Focus Europa”, un proiect Digi24 şi Deutsche Welle. Emisiunea e difuzată vinerea la ora 23:00 și în reluare sâmbăta la ora 18:30.

În Spitsbergen, una dintre cele mai nordice aşezări omeneşti de pe glob, Benjamin Vidmar încearcă inimaginabilul. Obţine hrană, în ciuda frigului şi întunericului, în cele mai potrivnice condiţii, cu succes. Grădinăritul, aici, este ceva unic. Pe toată insula, numai aici se cresc legume proaspete. Acest experiment ar putea reprezenta viitorul aprovizionării cu hrană.

În sfârşit, în fiecare zi e puţină lumină. Iarna, aici e întuneric luni în şir. Sunt minus 25 de grade Celsius, şi solul este îngheţat în tot timpul anului. Pe Spitsbergen sunt mai mulţi urşi polari decât oameni.

Însă unul dintre aceşti oameni - Benjamin Vidmar - cultivă aici verdeţuri şi legume. E o idee revoluţionară.

În mijlocul pustietăţii îngheţate, aici e un climat aproape tropical. Vidmar a cultivat creson, busuioc şi alte plante. El învaţă, prin încercări succesive, să cultive plante în aceste condiţii extreme. Nu există o experienţă din care să se inspire. Vidmar e cel căruia i-a venit ideea, pentru că era disperat după vegetale proaspete.

Speră ca într-o bună zi să poată cultiva roşii. Ar fi cea mai nordică cultură de roşii de pe planetă.

Aici, la ora trei după-amiaza e beznă. Însă de-acum Benjamin s-a obişnuit.

Benjamin Vidmar este originar din Florida. Însă, acum 10 ani, acest bucătar pe vas a ajuns pe ţărmul îngheţatei insule norvegiene.

Benjamin Vidmar: "De fapt, îmi place noaptea polară. Mai grea e ziua polară. Perioada în care e întuneric e foarte relaxată. Nu trebuie să faci prea multe. Dar când revine lumina, suntem foarte ocupaţi şi alergăm de colo-colo tot timpul. Şi provocarea e să reuşeşti să te linişteşti. Abia când se lasă iar întunericul polar ne relaxăm cu adevărat."

Fie că e lumină, fie că-i întuneric, afacerea lui Vidmar înfloreşte. Abia face faţă cererii, şi capacităţile sunt limitate. Spitsbergen se află la aproape o mie de kilometri nord de următoarea aşezare populată. Aici, practic totul trebuie adus cu avionul. Inclusiv fructele şi legumele. Însă acest lucru e costisitor şi dăunător pentru mediu.

Aşa că Vidmar încearcă să arate că există şi alte opţiuni.

Anders Horn, bucătar-şef: "Am vorbit şi cu alţi maeştri bucătari şi i-am vizitat permacultura. Ne-am dus la el şi ne-am uitat. E uimitor să ai verdeţuri proaspete aici, pe Svalbard."

Acesta nu e un OZN. E sera grădinarului. În bezna nopţii polare, aici sunt minus 20 de grade Celsius. Însă când primăvara va readuce lumina, locul va deveni de un verde luxuriant.

Benjamin Vidmar: "Avem unele zile bune aici. În ziua polară, soarele e pe cer, teoretic, 24 de ore. Aşa că doar îşi mută poziţia pe cer, şi temperatura de aici poate ajunge la 25-30 de grade. Mi-ar plăcea foarte mult să cultiv nişte rădăcinoase. Morcovi, cartofi... ar fi grozav."

Sera şi constructorii ei se bucură de o oarecare faimă

Aproape în fiecare zi, Benjamin Vidmar are mulţi vizitatori curioşi. 

"N-am început acest proiect ca să salvez lumea. Am spus doar că vreau să am cele mai proaspete alimente cu putinţă.", spune el.

Şi niciun vizitator nu pleacă fără să guste ceva. Nimic nu e mai gustos decât o friptură de ren cu garnitură de piure de cartofi şi legume. Deşi, de data asta, doar busuiocul provine din grădina lui Vidmar.

Americanul îşi îndrăgeşte foarte mult căminul adoptiv

Benjamin Vidmar: "Sunt aici cu familia mea, şi ne place foarte mult acest loc. Aproape mereu ne dorim să plecăm, dar cum ne îndepărtăm puţin, ni se face dor de el. Aşa că ne întoarcem în mare grabă."

Studenta germană Anna Kexel îl ajută la plantarea în grădină. Ea e mai critică în ceea ce priveşte aşezarea din nordul îndepărtat.

"Eu, una, nu văd Spitsbergen ca pe un loc în care ar trebui să trăiască oameni, fiindcă are o climă extremă şi viaţa, aici, nu e deloc sustenabilă. Dar nu va veni niciodată o vreme în care aici nu vor locui oameni, aşa că e o idee foarte bună să încerci să-ţi cultivi propriile plante.", spune ea.

Însă şeful ei spune că aici e vorba de mai mult decât a avea legume proaspete pe Spitsbergen.

Benjamin Vidmar: "Tehnicile pe care le-am dezvoltat aici pot fi folosite pentru a se cultiva hrană într-un oraş sau pe alte insule. Există multe aplicaţii, în alte locuri. Dacă putem face asta aici înseamnă că se poate face oriunde. Acesta e însă locul în care provocarea e la extrem."

Benjamin Vidmar crede că dacă ideile sale pot prinde rădăcini pe Spitsbergen, pot creşte, practic, pretutindeni.