Să uităm pe câteva clipe de evenimente şi să vorbim despre vorbe – despre originea şi sensul lor, despre întrebuinţarea lor corectă sau mai puţin corectă.

Bunăoară, despre wellness, fitness şi alte englezisme pe care limba română le-a preluat pentru a exprima ceea ce înseamnă "starea de bine".

Viaţa noastră este acum dominată de agitaţie, torente de informaţii, comunicare non-stop şi alte aspecte care se soldează cu stări de stres, de lehamite, cu pierderea motivaţiilor existenţiale şi cu depresie. Pentru a le combate, au fost  inventate remedii la fel de moderne şi post-moderniste. Există chiar o industrie specială şi universală care produce sau cel puţin promite să producă starea de bine la nivel individual. Caracterul global al acestei industrii a adus în limba română concepte şi cuvinte preluate de-a gata din engleză ca, de exemplu, wellness, fitness, mindfullness pe care publicitatea din domeniu le vehiculează intens. Deşi nu desemnează noţiuni şi fenomene noi, ci de plimbări şi alergări, de exerciţii de relaxare şi de sport, englezismele s-au impus în limbaj şi iau treptat neaoşismelor tradiționale.  

Dintre ele, cuvântul ''wellness'' este un fel de termen generic, el desemnează starea de bine în sensul larg al cuvântului şi se referă la toate practicile la care recurg oamenii  pentru a o obţine.  El nu este atestat de dicţionarele explicative, dar asta nu îl împiedică să circule în uz.  

În limba engleză termenul a apărut pe la mijlocul secolului XVII ca antonim al cuvântului „illness” care înseamnă boală. Provine  de la verbul to be well care înseamnă a se simți bine. Acum termenul desemnează concepția modului sănătos de viață bazat îmbinarea sănătății mintale cu cea fizică, alimentația sănătoasă, eforturi fizice rezonabile, renunțarea consumul de alcool, fumat, droguri etc.

Un sinonim care e parţial şi paronim de-al wellnessului este well-being, care tot stare de bine înseamnă și provine de la același verb to be well.

Cuvântul cu soarta lexicală cea mai norocoasă în limba română din această familie de cuvinte binefăcătoare  este termenul ''fitness''. Este atestat de dicţionarele explicative care îl definesc ca "ansamblu de exerciții de educație fizică desfășurate în general în săli prevăzute cu aparate speciale, practicate pentru a obține o bună formă fizică". Un sens mai restrâns decât cel din limba engleză în care fitnessul  se referă la starea de sănătate şi tonifiere fizică, iar în română se referă doar la exerciţiile fizice, făcute în general la sală, pentru a obţine o formă fizică bună.  

Mai nou în acest context este termenul ''mindfulness'' care vizează tehnicile de meditaţie care ajută la obţinerea unei anumite stări mentale, la concentrarea asupra prezentului, la acceptarea gândurilor şi sentimentelor cu acelaşi scop nobil – o stare generală de bine. Această tehnică mai e numită și meditație laică, deoarece se bazează pe meditația tradițională orientală, dar separată de budism, religiozitate, ritualuri și ezoterism și bazată pe rezultatele cercetării științifice a creierului uman.

Sunt niște englezisme inevitabile, deoarece desemnează realități moderne globale care circulă ca atare prin toată lumea.