Înaltpreasfinția Sa, Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de București, a acordat un interviu postului nostru de televiziune.

Reporter: Înaltpreasfinția voastră, Papa Ioan Paul al II-lea este primul papă care a vizitat o țară ortodoxă de la Marea Schismă, România, acum 20 de ani. A deschis astfel un drum nou între Biserica Catolică și cea Ortodoxă în general și cea română în particular, având în vedere că un nou papă vine în România. 

ÎPS Ioan Robu: Sigur, a fost atunci o experiență istorică. Într-adevăr, așa cum spuneați, e prima dată când venea un sfânt părinte în țara noastră majoritar ortodoxă. Sigur că a venit pentru noi, în vizită pastorală, pentru Biserica Catolică din România. Totodată, a avut și dimensiunea asta ecumenică. Așa a avut o relație bună cu biserica ortodoxă în general, dar și cu patriarhul Teoctist, care era pe atunci la cârma bisericii ortodoxe. Da, putem spune că a început un drum nou atunci de legătură cu Biserica Ortodoxă din România, un drum care se continuă acum cu vizita nouă a Papei Francisc, vizită pe care o așteptăm cu toții la sfârșitul lui mai, începutul lui iunie. 

Reporter: România este o țară care pare să nu aibă probleme majore: războaie, sărăcie, foame, imigranți, probleme pe care le abordează Papa Francisc. Ce-l aduce totuși pe papa în România într-o perioadă relativ scurtă? 

ÎPS Ioan Robu: Da, e adevărat că, slavă Domnului, nu avem asemenea nenorociri pe capul nostru. Sunt alte probleme, care nu ies la suprafață numaidecât, dar care totuși se simt. Logoul vizitei este ”Să mergem împreună”. De ce să mergem bine? Ca să ne fie bine, să simțim că, într-adevăr suntem un popor, indiferent de apartenența noastră la o biserică sau alta, dar a merge împreună înseamnă a căuta binele comun al tuturor, nu binele personal, sau binele de clan, de grup, ci al tuturor românilor. Cred că vizita sfântului părinte nu se va referi la niște evenimente să spunem de genul celor care le-ați amintit. Această vizită este ca și celelalte de care ne aminteam mai înainte, tot cu caracter pastoral și ecumenic, pastoral pentru noi, catolicii, ecumenic pentru relația cu biserica ortodoxă, căci în program știu că va avea loc o întâlnire cu patriarhul Daniel, cu o parte, dacă nu cu întregul sinod și va vizita de asemenea și noua catedrală națională. Eu cred că vizita sfântului părinte Francisc acum poate fi văzută ca o continuare a drumului pe care l-a început Papa Ioan Paul al II-lea aici la noi și totodată ca un semn de atenție atât față de biserica noastră catolică și biserica ortodoxă, dar și față de statul român. Pentru că vine în vizită și ca șef de stat al Vaticanului, așa încât el răspunde la așteptarea și a episcopatului catolic, și a bisericii ortodoxe, dar și a președintelui și a primului ministru, care l-au invitat pe Papa să vină în România.
 
Reporter: De ce a ales să vină anume la București, Șumuleu Ciuc, Iași și Blaj? 

ÎPS Ioan Robu: Da, iarăși mă simt obligat să mă refer la vizita Papei Ioan Paul al II-lea. Pe atunci nu s-a putut merge din motive nu prea clare la Iași, în Moldova și în Transilvania, adică în provinciile tradiționale: Moldova, Muntenia și Transilvania. Dar acum așa s-a făcut și pregătirea vizitei, încât să meargă în aceste trei provincii, pe care să le vadă, să vadă cum trăiesc catolicii la fața locului și în Transilvania, Moldova și aici în Muntenia. 

Reporter: Papa Francisc are o întâlnire și cu reprezentanții instituțiilor statului. Este doar o întâlnire protocolară, sau și o componentă politică a vizitei? Are poate un mesaj politic?

ÎPS Ioan Robu: Uitați-vă, o vizită pe care o face la nivel de președinte sau la nivel de reprezentanți ai puterii statului român poate fi văzută în ambele feluri. Adică și ca un mesaj pur și simplu de contact, de legătură mai strânsă cu țara noastră, dar poate fi văzută și politic pentru cine vrea. Noi nu o privim ca atare, o privim efectiv ca pe o vizită frățească pe care o face sfântul părinte României, căci vine ca un pelerin adevărat pentru a ne vedea aici, la fața locului, începând de la președinte, până la toată lumea pe care o va întâlni. N-aș face numaidecât o lectură cu sens politic a vizitei sfântului părinte chiar la autorități, ci o văd mai degrabă ca pe o vizită, repet, frățească.

Reporter: Un eveniment deosebit pentru România este decizia papei de a o beatifica pe Veronica Antal, prima româncă ridicată la cinstea altarelor. De ce anume ea? Nu a mai fost vreo femeie martir sau poate biserica mai are în vedere și alte femei catolice din România care să fie propuse spre beatificare sau sanctificare?  
 
ÎPS Ioan Robu: Mă bucur că vă referiți la această beatificare, care a avut loc în Moldova, chiar în locul de naștere al Veronicăi Antal, dar trebuie să amintesc și beatificarea care a avut loc aici, la București, a monseniorului Vladimir Ghica, așa încât nu a fost numaidecât o alegere pentru că se cheamă Veronica sau pentru că se cheamă Vladimir. A fost o apreciere a martirajului și al Veronicăi, și al monseniorului Vladimir Ghica. Mai sunt încă doi episcopi din Satu Mare și Oradea, la fel martiri.

Reporter: Mă refeream la prima româncă.
 
ÎPS Ioan Robu: Acum da, dacă ne referim la prima, asta nu înseamnă și ultima. Deci noi nu avem date precise în legătură cu ce s-a întâmplat în timpul comunismului la acest nivel. Dar amintirea noastră a fost destul de vie în legătură cu viața și moartea Veronicăi Antal. Biserica a luat în considerare ceea ce memoria noastră colectivă a reținut, exemplul ei de dăruire totală credinței, pe care a împărtășit-o mai departe, dar și pentru martiriul ei. 9.04 Sigur că este pentru noi o mândrie că ea în aceste timpuri a știut să prețuiască ceea ce numește biserica sfaturile evanghelice, curățenia și o vocație să spunem franciscană, adică de sărăcie, de ascultare și curățenie. Iată că din motiv de păstrare a curățeniei, ea a mers până la moarte. 
 
Reporter: Revin la întrebarea mea, mai sunt și alte românce catolice care vor fi propuse spre beatificare sau sanctificare? 
 
ÎPS Ioan Robu: Nu, din câte știu nu. Nici aici la București, nici la Iași nu am reținut așa ceva. Dar nu e exclus să fie în continuare drumul deschis pentru beatificare, că nu e o alegere numaidecât, ci faptul istoric al vieții ei s-a impus. Acum revin la ce spuneam, repet, nu pentru că se numea Veronica, ci pentru martirajul ei, ea a fost ridicată până la cinstea de a fi beatificată de biserică. Mă bucur că insistați pe latura aceasta. Da, a fost o femeie. Bravo ei! Pentru noi este o cinste că o avem, că lumea a apreciat-o și nu o uită pentru viața și exemplul ei, dar adineauri îl pomeneam pe monseniorul Vladimir Ghica, acum îi vom pomeni și pe alții, pentru că la Blaj vor fi beatificați șapte episcopi martiri, așa încât drumul merge mai departe. Între acești episcopi nu-i nicio femeie, pentru că așa este legea. Dar acum vor fi șapte martiri episcopi. Mergem pe linia asta bărbătească mai mult, dar biserica este atentă. Eu aș atrage atenția și la altceva, nu numaidecât în sensul că nu sunt alte femei martire sau dacă vor mai fi sau nu, ci noi nu am fost atenți cu laicii care au suferit în timpul comunismului. Sunt reținute anumite nume. Îmi aduc aminte de un dascăl de biserică într-un sat din Moldova care a fost împușcat în timpul prigoanei comuniste. Iată nu s-a făcut nici un proces canonic, dar nu este exclus că nu va fi. Cred că pe latura aceasta, unde se înscrie și partea masculină, și cea feminină a laicilor, nu am fost prea atenți până acum, s-a dat mai multă atenție ierarhilor, preoților care au fost, dar cred că avem ceva de recuperat în sensul acesta pe latura laică, prezentă în biserica noastră și în timpul comunismului.
 
Reporter:  Ce pot învăța catolicii și poate nu doar catolicii anume de la acest papă, de la Papa Francisc?
 
ÎPS Ioan Robu: Pornim chiar de la numele lui, simplitatea. Îl cheamă Francisc și ne amintim de sfântul Francisc de Asissi, de sărăcia lui, de deschiderea lui față de toată lumea, indiferent de cum arată și cum se prezintă. Cred că asta, simplitatea inimii, bunăvoința față de toți în orice condiție s-ar afla, cred că asta am putea învăța de la Papa Francisc. 12.58 Toți care l-au văzut mai aproape sau mai de la distanță, iese în relief această bunătate a lui, acest caracter de părinte. 13.09
 
Reporter: Îl cunoașteți personal? 

ÎPS Ioan Robu: Da, îl cunosc, am avut ocazia să-l întâlnesc de mai multe ori. Cred că asta am reținut, tocmai latura aceasta părintească a sfântului părinte Francisc. 
 
Reporter: Înaltpreasfinția voastră, vă mulțumesc! 
 
ÎPS Ioan Robu: Cu plăcere!