Secretul longevităţii scriitorului italian în limba slovenă Boris Pahor, deportat de nazişti, care a împlinit luni 106 ani, este zahărul din cafea, relatează AFP, citează agerpres.ro.

Boris Pahor, cunoscut în Franţa pentru lucrări precum "Pelerin printre umbre", menţionează că "şi-a ascultat întotdeauna nevoile organismului".

După ce s-a întors din lagărele naziste din Dachau şi Bergen-Belsen, Boris Pahor a suferit de ficat şi a simţit nevoia să meargă la soare. "Am avut grijă de ficat cu ajutorul soarelui. Soarele mi-a protejat ficatul de bacili", a spus într-un interviu acordat ziarului.

În ceea ce priveşte băuturile şi mâncarea, el nu respectă un regim special, însă a afirmat că unele persoane i-au spus că "nu poate fi un adevărat scriitor sloven" pentru că nu iubeşte vinul.

Plăcerea vinovată a lui Boris Pahor este cafeaua cu lapte. Până de curând, el a adăugat trei pliculeţe de zahăr la cafea, "acum doar jumătate".

"Dimineaţa, ador cafeaua naturală, evident dulce, şi mănânc diverse tipuri de fructe şi mei".

Multă vreme, soţia sa Radoslav a avut grijă de mâncarea sa, apoi un asistent şi, în ultimii trei ani, Vera, menajera sa din Bosnia, care l-a făcut să descopere specialităţi.

"De exemplu, mănânc carne. Nu mi-a plăcut niciodată şi nu aş fi cumpărat niciodată singur. Dar Vera o amestecă cu alte alimente cu un blender", a spus Pahor.

Scriitorului îi place mult orezul pe care îl preferă "bine gătit", iar printre mâncărurile sale preferate se numără cele pe bază de dovlecel.

La vârsta de şapte ani, Boris Pahor a fost martor pe 13 iulie 1920 la incendierea de către fascişti a Narodni Dom, clădirea comunităţii slovene. Câţiva ani mai târziu, s-a alăturat armatei de eliberare iugoslave. În 1944, el a fost arestat şi deportat în Alsacia (Natzweiler-Struthof), apoi în Germania (Dachau şi Bergen-Belsen).

Majoritatea romanelor sale sunt inspirate din aceşti ani de grea încercare.