Avertizorul de integritate care a dezvăluit tentativa preşedintelui Donald Trump de a pune presiune pe liderul Ucrainei, pentru a deschide investigaţii care să-i fie benefice din punct de vedere politic, i-a acuzat pe oficialii Casei Albe şi de faptul că ascund o înregistrare completă a conversaţiei, plasând-o într-un sistem informatic restricţionat, destinat secretelor guvernamentale bine păzite, scrie adevarul.ro.

În plângerea sa, avertizorul a citat oficiali ai Casei Albe care au spus că înregistrarea apelului a fost stocată în acel sistem "cu scopul de a proteja informaţii delicate din punct de vedere politic – în loc de informaţii importante pentru securitatea naţională" şi a precizat că această măsură este „un abuz”. New York Times arată într-un articol cum funcţionează acest sistem de stocare a datelor, citând foşti membri ai Consiliului Securitate Naţională, care au oferit detalii sub anonimat.  

Cum stochează conslierii înregistrările apelurilor dintre preşedine şi lideri străini?

În cea mai mare parte a timpului, Consiliul de Securitate Naţională – braţul de politică externă al Casei Albe – înregistrează apelurile telefonice sau video ale preşedintelui cu alţi şefi de stat pe aşa-numitul sistem TNet, au spus oficialii. Este vorba despre o reţea informatică strict secretă care este principala platformă folosită de consilieri pentru a-şi face treaba. Reţeaua se conectează la o altă reţea numită JWICS, care este folosită mai larg, de către părţi ale ramurei executive.  

TNet are controale de acces şi niveluri de protecţie. Spre exemplu, reţeaua ţine evidenţa persoanelor care au creat şi au încărcat fişiere, cine le-a accesat, cine le-a modificat, cine şi cum le-a tipărit. Atunci când oficialii creează un „pachet” – practic, un nou fişier – în TNet, pot stabili anumite opţiuni ca orice coleg care lucrează pe un anumit subiect, precum afaceri europene sau contraterorism, să aibă acces.

Ce ajunge în TNet?  

Oficialii pot stoca orice fişier care este clasificat la nivelul strict secret („top secret”) – cea mai înaltă clasificare – cât timp nu este „code word”, un termen care se referă la o categorie specializată de informaţii clasificate şi mai importante, pe care oficialii le pot cunoaşte doar dacă au primit acces special pentru a le accesa.  

Oficialii care au permisiune generală de accesare a informaţiilor strict secrete nu vor primi şi permisiunea "code-word" pentru a afla despre activităţi secrete care nu au legătură cu munca lor. Spre exemplu, unui consilier care lucrează pe politica privitoare la Coreea de Nord nu i s-ar fi spus despre planurile raidului din 2011 asupra complexului lui Osama bin Laden din Pakistan. Asemănător, documente care conţin informaţii privitoare la raidul plănuit nu au fost stocate în sistemul obişnuit TNet.

Unde stochează Consiliul de Securitate Naţională cele mai delicate fişiere ale sale?   

Consiliul are şi un sistem mai strict numit NICE, pentru Mediul de colaborare pentru informaţii NSC. NICE pare a fi ceea ce avertizorul de integritate a numit sistem informatic "de sine stătător", administrat de directoratul pentru programe de informaţii al consiliului. Un fost oficial a spus că este mai bine înţeles ca subdomeniu al TNet.  

Consilierii pe politică externă folosesc de obicei NICE pentru a dezvolta şi stoca documente legate de programe "code-word". Spre exemplu, cei care lucrează la o activitate secretă ar putea folosit NICE pentru a schiţa un raport prezidenţial sau un rezumat legat de acesta. Când termină, ar putea tipări o copie pentru ca preşedintele să o semneze.

Este un "abuz" folosirea sistemului NICE pentru a stoca un document care nu este de tipul strict secret "code word?"  

Folosirea sistemului NICE pentru a restrânge accesul la înregistrarea apelului lui Trump cu liderul ucrainean Volodimir Zelenski poate fi, după cum a scris şi avertizorul de integritate, un semn că "oficialii Casei Albe au înţeles gravitatea a ceea ce a reieşit din discuţie". Însă catalogarea acestuia ca "abuz" pare să fie subiectivă, subliniază New York Times.  

La modul general, consilierul pentru securitate naţională poate decide cine să vadă documentele. Nicio regulă nu interzice punerea unui document cu o clasificare secretă mai redusă în sistemul NICE pentru a profita de avantajul restricţiilor mai stricte de acces, a afirmat fostul oficial.  

Prin contrast, a adăugat oficialul, în mod clar ar fi un abuz – încălcarea unei interdicţii anume într-un ordin executiv care guvernează informaţiile clsificate – catalogarea unui document clasificat la un nivel mai înalt de acces în mod nejustificat, pentru a ascunde încălcări ale legii sau pentru a evita ceva stânjenitor. În acest caz, în schimb, dezvăluirea înregistrării telefonice era marcată doar ca „secretă”, o clasificare mai redusă decât "strict secretă".

Cum sunt întocmite sumarele înregistrărilor discuţiilor telefonice ale şefului de stat?  

Potrivit mai multe foşti oficiali care au ajutat la crearea înregistrărilor, procesul începe în mod normal cu o persoană care ia notiţe, care lucrează pentru "Camera de monitorizare" (Situation Room) a Casei Albe şi monitorizează apelul. "Camera de monitorizare" foloseşte un software de transcriere "voice to text" (din voce în scris) pentru a crea o transcriere în mare, în timp real şi apoi cel care ia notiţe verifica transcrierea, corectând orice momente trunchiate.  

Schiţa este ulterior trimisă la un expert de la Consiliul pentru Securitate Naţională care a ascultat apelul. Acel specialist – care ştie mai bine anumite nume de locuri sau de persoane – editează înregistrarea. La sfârşitul procesului, consilierii îi dau transcrierea consilierului pentru securitate naţională.