Internetul a împlinit 50 de ani. Construit iniţial sub numele de ARPANET, o reţea care conecta computerele mai multor universităţi din SUA, acesta a fost folosit apoi de guvernul american, după care a devenit un serviciu public. Totul a început însă la ora 22:30, pe data de 29 octombrie 1969 în camera 4320 din cadrul universităţii UCLA, când Charley Kline a trimis de pe un terminal ITT Teletype prima transmisie de date către un computer de la Stanford Research Institute.

ARPANET a apărut în urma necesităţii de conectare între computerele deja existente, întrucât multă putere de procesare era neutilizată, în timp ce alte computere erau foarte aglomerate. La momentul respectiv, aceste computere erau folosite în cercetare în cadrul universităţilor şi nu existau computere personale. Mai mult, fiecare computer în parte era complet diferit, software-ul nefiind compatibil cu cel al altor dispozitive.

A fost necesară definirea unor standarde de comunicare între computere şi o utilizare inteligentă a conexiunii pentru a face ARPANET posibil. Investiţia statului american a fost de un milion de dolari pentru a finanţa cercetarea şi dezvoltarea, banii fiind redirecţionaţi de la bugetul unor rachete balistice din cadrul Departamentului de Apărare american. De altfel, ideea din spatele ARPANET a fost prezentată drept o reţea care să nu poată fi doborâtă în cazul în care anumite părţi ar putea fi distruse. Având în vedere că dezvoltarea internetului a fost realizată în timpul Războiului Rece, frica unui atac nuclear era constantă.

Printre numele importante care au dezvoltat reţeaua ARPANET se regăsesc Leonard Kleinrock şi Larry Roberts, care au dezvoltat tehnologiile de interconectare a dispozitivelor, folosind multe dintre lucrările altor cercetători care publicaseră la momentul respectiv lucrări care vorbeau despre transferul de date.

Prima conexiune între UCLA şi Stanford Research Institute nu a fost tocmai uşor de realizat, fiind necesară rularea unui program de transmisie pe o parte şi a unui program de recepţie pe partea cealaltă. Desigur, chiar dacă cele două computere comunicau între ele, au apărut şi probleme, întrucât programul de transmisie era scris folosind cod EBCDIC, în timp ce computerul SRI folosea ASCII. Totuşi, după rezolvarea problemelor, ARPANET funcţiona, un cercetător putând folosi resursele unui computer de la distanţă de 350 de mile pentru a rula programe, scrie go4it.ro