Bunăoară, despre expresia ”faimă de Erostrat”, este o expresie folosită referitor la o persoană fără merite, obscură, anostă, incapabilă de realizări semnificative, dar care doreşte să devină celebră cu orice preţ, cu orice risc.

Erostrat e numele unui grec obscur din 2 Efes, un oraş elin situat în Asia Mică.  Orașul a fost în antichitate un renumit centru comercial şi religios, port vestit la Marea Egee, acum însă e în ruină.

Despre viaţa lui Erostrat nu se ştiu prea multe. Probabil era o persoană cu o condiţie socială joasă, poate chiar sclav, după cum spun unele surse istorice. Deşi nu se remarcase prin nimic semnificativ, dorinţa de glorie, de celebritate era atât de puternică în mintea lui, încât, nereușind să se afirme prin fapte bune, creații sau descoperiri, nu a ezitat să apeleze la un mod nedemn prin care să intre în memoria posterităţii – a dat foc Templului zeiţei Artemis, din Efes, considerat, astăzi, deşi nu au mai rămas din el decât câteva relicve, ca fiind una dintre cele şapte minuni ale lumii antice.

Templul de dimensiuni impresionante a fost construit în secolul al VI-lea î.Hr. şi i-a fascinat pe mulţi călători ai lumii antice. Philon din Alexandria, de exemplu, mărturisea, în scrierile sale, că a vizitat toate celelalte locuri numite minuni ale lumi, dar, când a văzut acest templu, “toate celelalte au dispărut ca în ceaţă”.

Erostrat a dat foc templului în ziua de 21 iulie 356 î.Hr., zi în care s-a născut Alexandru Macedon, unul dintre cei mai mari conducători militari din istorie, motiv pentru care, ironic, unii istorici spun că probabil zeiţa a fost prea ocupată să se îngrijească de venirea pe lume a celui care va deveni Alexandru cel Mare, uitând să-şi păzească şi templul când Erostrat a aprins focul.

După unele surse istorice, Erostrat ar fi ars şi el în incendiu, după altele, ar fi fost prins şi torturat până când şi-a recunoscut vina. După execuţia lui Erostrat, autorităţile din Efes, pentru a-i descuraja pe cei cu intenţii similare, au interzis menţionarea numelui său – prin Edictul Damnatio memoriae – deci condamnarea definitivă a lui Erostrat la anonimat, sub ameninţarea pedepsei cu moartea.

În pofida interdicției de a i se rosti numele, Erostrat n-a fost totuşi uitat. Acest nume a devenit un epitet aplicat oamenilor care, în goană după glorie, sunt în stare de orice, chiar de crime.

Mai târziu, în literatură, scriitorul englez Geoffrey Chaucer, cehul Jaroslav Hašek, în romanul ”Peripețiile bravului soldat Švejk”, francezul Jean Paul Sartre, în povestirea “Erostratus” s-au folosit de povestea lui Erostrat, de “faima herostratică”, pentru a sublinia efectele dramatice ale dorinţei de glorie cu orice preţ şi lipsa de strălucire a celor care, aleg faptele reprobabile şi “faima rea”. Într-adevăr, faima lui Erostrat a ajuns până la noi, dar cine şi-ar dori un astfel de “renume”?

În limba română, există şi îmbinarea de cuvinte IN CART 5”renume herostratic”, adjectivul fiind adaptat după cuvântul german herostratisch, derivat de la o altă transcriere a numelui eroului de tristă faimă – Herostrat. Sensul expresiei este, firește, rău renume, faima proastă.
Cu speranța că v-am convins că nu toată faima e bună, să ne auzim de bine!

Faimă de Erostrat - expresie folosită referitor la o persoană fără merite, obscură, anostă, incapabilă de realizări semnificative, dar care doreşte să devină celebră cu orice preţ, cu orice risc.

Efes - oraș antic (azi în ruină) pe coasta de vest a Asiei Mici, la sud de Izmir.

Templul Artemisei din Efes, cunoscut și ca „Templul Dianei”, a fost un edificiu antic grec ridicat în anul 550 î.Hr. în Efes, oraș aflat atunci pe teritoriul imperiului babilonian.

Autorităţile din Efes au interzis menţionarea numelui lui Erostrat, sub ameninţarea pedepsei cu moartea.

Renume herostratic - rău renume, faima proastă.