Cel mai negru dintre coşmarurile europene, cel despre care tot scriu de luni de zile, este acum confirmat deoarece, oficial, dezastrul intră în prima sa fază: Suleiman Soilu, ministrul de interne al Turciei a anunţat că, începând de luni, va fi demarat procesul de returnare forţată a jihadiştilor “luptători străini” către ţările lor de origine.

Mişcare ce se reverberează deja în cercuri concentrice începând cu Balcanii, apoi Europa centrală şi occidentală, dar şi, în egală măsură, către Rusia şi câteva dintre fostele republici sovietice (Tadjikistan, Cecenia, Uzbekistan) unde religia este prioritar musulmană şi care au trimis înspre un mare număr de oameni în zonele de conflict din Orientul Apropiat dar şi în Ucraina sau R.Moldova de unde au venit mercenari înrolaţi şi de partea ISIS. Este vorba despre 1149 de “luptători străini”, probabilm primul lot (în orice caz cel mai periculos) de care turcii vor să scape cât mai rapid din totalul de aproximativ 5500 de arestaţi, aşa cum rezultă din rapoarte ale unor agenţii de informaţii militare din zona arabă.

Acest prim grup este alcătuit din persoane care au cetăţenie europeană sau, cel puţin o aveau în moemntul când fie au ajuns în Orientul Apropiat alăturându-se direct unităţilor para-militare, fie au ajuns în taberele de pregătire din Libia, Pakistan, Afganistan pentru un antrenament sumar. Problema uriaşă de acum este că ei şi-au început drumul în jihadismul militant prin semnarea unui act solemn de supunere absolută faţă de organizaţie şi liderulul său, de angajament în favoarea ISIS, recunoscut ca stat, partie şi identitate spirituală de referinţă. Foarte importantă această precizare deoarece, de facto, asta presupunea renunţarea la identitatea precedentă, luarea unui nume “curat şi neprihănit de erou care-şi dedică viaţa cauzei”, asta fiind marcat prin arderea vechilor acte de identitate într-o ceremonie solemnă, marcând ruperea simbolică cu trecutul, scrie adevarul.ro

Treba lor şi conştiinţa lor, ducă-se pe pustii cu convingerile lor? Fricoşi, exact asta au spus europenii, zicându-şi fericiţi că, în definitiv, se pot spăla pe mâine de orice responsabilitate din moment ce , la nivel UE, mai multe ţări luaseră decizia eroică de a retrage cetăţenia celor descoperiţi că plecau să lupte pentru ISIS. În plus, deoarece plecarea unui bărbat antrena şi fuga întregii familii, procedeul retragerii cetăţeniei se aplica în cazul tuturor şi, în consecinţă, problema ar fi fost rezolvată. Fals. În primul rând, persoanele respective nu deveneau nici apatride în sensul clasic al termenului (rezultat al unei situaţii de război sau calamităţi naturale), îşi asumau în mod absolut voluntar identitatea unei entităţi non-statale pe care nu o recunoştea nimeni în lume şi, în plus, tot în mod volutar, participaseră ca membri ai unor unităţi para-militare la acte de război echivalate acum cu genocid, curăţire etnică, crime împotrivqa umanităţii. Drept care, în acest moment în care se schimbă sensul jocului, ce ştim despre aceşti jidhadişti veniţi din toate colţurile lumii şi, mai ales, despre cei originari din Europa? Ce ne spun datele de personal capturate de forţe speciale ale uneia dintre ţările combatante în Coaliţia împotriva terorismului, 22.000 de asemenea fişe complete, inclusiv cu descrierea capacităţilor de luptă nspecifice şi cu indicaţia privind apetenţa persoanei de a deveni kamikaze în serviciul cauzei (cam 1/10 din cazuri).

Nu stă în competenbţele mele de a detalia ceea ce scrie în fişele respective. Sper că acestea ar putea fi în posesia SRI, autoritatea naţională în domeniul luptei împotriva terorismului. Specialiştii lor trebuie să vadă dacă există un interes direct în fişierele respective. Până atunci, înainte de a vedea consecinţele care încep să se ţeasă la acest moment (totuşi, nu degeaba am pomenit de fişierul cu 22.000 de nume, chiar dacă România pare să ignore total urgenţa) să vedem ce zic turcii. “Spunem Europei că vă vom trimite înapoi teroriştii ISIS şi asta va începe luni...Ei (europenii,n.n.) au găsit soluţia ce mai uşoară: zic că le-au ridicat naţionalitatea şi, dea acum, problema e a noastră. Din punctul nostru de vedere, este o atitudine inacceptabilă, total iresponsabilă...În ciuda acestui lucru, Turcia tot va extrăda persoanele respective...Nu-i vom ţine la noi până la sfârşitul timpurilor.

Nu suntem un hotel pentru cei de la ISIS!” Dar, în definitiv, care ar fi problema ca toate statele europene de origine să preia teroriştii respectivi şi familiile lor şi să demareze procese exemplare, cât mai publice posibil, tocmai ca lecţie pentru generaţia asta şi cei eventual doritori să repete aventuri de inspiraţie jihadistă sau, în general, în sprijinul unei mişcări, organizaţii sau ideologii teroriste? În principiu, nu ar trebui să existe vreun dubiu că aşa ceva se poate face, trebuie făcut şi este absolut conform cu legislaţiile naţionale şi internaţionale ale lumii civilivilizate, în orice caz, formal, cu cele existente în ţările UE. Şi atunci, care-i problema atât de gravă? Simplă şi de dimensiuni incredibile. Fie şi numai un singur asemenea proces, dacă nu e ţinut după uşi ermetic închise, ar putea să dezlănţuie un iad al dezvăluirilor din care puţine guverne, organizaţii internaţionale, OPNG-uri, servicii de informaţii, politicieni, ar putea scăpa nepătaţi. Căci ajunge să se ia la întâmplare o fişă din cele 22.000 (eu aşa am procedat încercând să urmăresc un fir logic) şi se desface un ghem întreg de fapte, legături, canale şi dependenţe care merg extrem de departe într-o reţea de complicităţi extrem de bine articulate.

Şi să se vadă că mulţi ştiau, că exista o reţea de complicităţi la nivel guvernamental. Într-un asemnea proces, spre exemplu, va trebui să se arate care sunt responsabilităţile exacte ale fiecăruia dintre statele aflate pe reţeau foarte bine identificată şi folosită care străbate Europa de la vest la est şi de la nord la sud, înspre şi dinspre taberele de pregătire, punctele de reface şi zonele de conflict, reţea sub controlul absolut al ISIS şi operată cu ajutorul unor organizaţii de crimă organizată finanţate prin operaţiunile secundare de trafic de arme, persoane, droguri. Studiind fişele respective, se vede cum taberele de pregătire funcţionează de decenii, loc de întâlnire nu nu numai al jihadiştilor care plecau cu famiile spre Orientul Apropiat, cu şi al celor care rămâneau nîn nordul Africi, în Pakistan, Yemen, Afganistan, etc, funcţionând nestingherite şi producând în serie echipele de ucigaşi care se vor întoarce de luni în Europa. Va începe oare măcar un singur asemenea proces care să fie dus până la ultimele sale consecinţe operaţionale şi politice? Nu cred. Nici măcar acum. Iar turcii au în rezervă încă 3.6 milioane de oameni gata s-o ia spre Europa, precedeaţiu de profesioniştii serioşi şi nemiloşi, înnebuniţi de ură, întorşi cu forţa în Europa şi separaţi de familiile care, deocamdată, rămân în diversele puşcării din lumea arabă. De luni începe şi nimeni nu ştie cum se va sfârşi!