Sondele Voyager au trecut printr-o ''zonă de război'', la graniţa cu Sistemul Solar
foto: NASA
La graniţa Sistemului Solar se duce permanent o bătălie dură între vântul solar şi radiaţiile cosmice care străbat mediul interstelar, iar vântul solar ne protejează de aproximativ 70% din aceste radiaţii care au potenţialul să sterilizeze complet Pământul, conform unui nou studiu bazat pe datele transmise de sonda Voyager 2, informează luni Space.com.
Vântul solar, fluxul de particule cu sarcină electrică emise în mod constant de Soare, scaldă întregul Sistem Solar în radiaţii, "prăjind" ocazional câte un satelit de telecomunicaţii şi făcând imposibilă apariţia vieţii pe orice planetă care nu este apărată de o atmosferă şi de un câmp magnetic. Acelaşi vânt solar are însă şi rolul de a proteja cu o bulă protectoare întregul Sistem Solar în faţa periculoaselor radiaţii cosmice.
La marginea acestei bule protectoare, regiune ce a fost deja străbătută de două sonde spaţiale, Voyager 1 şi 2, vântul solar se întâlneşte cu puternicele radiaţii cosmice din mediul interstelar, iar în această zonă de întâlnire se află "un zid" de plasmă fierbinte denumit heliopauză. Heliopauza se află la aproximativ de 120 de ori distanţa dintre Pământ şi Soare, contribuind, la rândul ei, la reflectarea şi "diluarea" puternicelor unde de radiaţii provenite din puternice explozii cosmice, scrie agerpres.ro.
Într-o serie de studii publicate la 4 noiembrie în revista Nature Astronomy, astronomii analizează în mod direct această frontieră cosmică, folosind datele adunate de sonda Voyager 2, care a trecut de heliopauză, pătrunzând în spaţiul interstelar în urmă cu aproximativ 1 an.
Deşi Voyager 2 a străbătut fără incidente heliopauza într-o singură zi, cercetătorii au aflat că această barieră de plasmă este în mod semnificativ mai fierbinte şi mai densă decât s-a crezut, formând efectiv un scut fizic între Sistemul Solar şi spaţiul interstelar. Conform unuia dintre co-autorii studiilor, Edward Stone, astronom la Institutul Tehnologic din California ce a lucrat în cadrul programului Voyager încă de la lansarea sa, în 1977, acest scut opreşte aproximativ 70% din radiaţiile cosmice ce ar ameninţa altfel viaţa pe Pământ.
"Heliopauza este suprafaţa de contact în care cele două vânturi intră în coliziune - vântul solar şi cel din spaţiu, ce provine de la supernove ce au explodat în urmă cu milioane de ani", a susţinut Stone într-o conferinţă despre noile studii. "Doar aproximativ 30% din ceea ce se află în afara acestei bule protectoare poate pătrunde înăuntru".
În noiembrie 2018, sonda Voyager 2 a trecut prin helipauză, devenind cel de-al doilea obiect din istorie care a părăsit Sistemul Solar, după sonda Voyager 1 (august 2012) - însă Voyager 1 nu a putut trimite foarte multe date din această zonă din cauza defecţiunii unui senzor.
Conform datelor despre radiaţii adunate de Voyager 2, temperaturile din heliopauză au atins aproximativ 31.000 de grade Celsius - aproape dublu faţă de ceea ce credeau astronomii, ceea ce indică o ciocnire mult mai violentă între vântul solar şi cel cosmic.
Vântul solar, fluxul de particule cu sarcină electrică emise în mod constant de Soare, scaldă întregul Sistem Solar în radiaţii, "prăjind" ocazional câte un satelit de telecomunicaţii şi făcând imposibilă apariţia vieţii pe orice planetă care nu este apărată de o atmosferă şi de un câmp magnetic. Acelaşi vânt solar are însă şi rolul de a proteja cu o bulă protectoare întregul Sistem Solar în faţa periculoaselor radiaţii cosmice.
La marginea acestei bule protectoare, regiune ce a fost deja străbătută de două sonde spaţiale, Voyager 1 şi 2, vântul solar se întâlneşte cu puternicele radiaţii cosmice din mediul interstelar, iar în această zonă de întâlnire se află "un zid" de plasmă fierbinte denumit heliopauză. Heliopauza se află la aproximativ de 120 de ori distanţa dintre Pământ şi Soare, contribuind, la rândul ei, la reflectarea şi "diluarea" puternicelor unde de radiaţii provenite din puternice explozii cosmice, scrie agerpres.ro.
Într-o serie de studii publicate la 4 noiembrie în revista Nature Astronomy, astronomii analizează în mod direct această frontieră cosmică, folosind datele adunate de sonda Voyager 2, care a trecut de heliopauză, pătrunzând în spaţiul interstelar în urmă cu aproximativ 1 an.
Deşi Voyager 2 a străbătut fără incidente heliopauza într-o singură zi, cercetătorii au aflat că această barieră de plasmă este în mod semnificativ mai fierbinte şi mai densă decât s-a crezut, formând efectiv un scut fizic între Sistemul Solar şi spaţiul interstelar. Conform unuia dintre co-autorii studiilor, Edward Stone, astronom la Institutul Tehnologic din California ce a lucrat în cadrul programului Voyager încă de la lansarea sa, în 1977, acest scut opreşte aproximativ 70% din radiaţiile cosmice ce ar ameninţa altfel viaţa pe Pământ.
"Heliopauza este suprafaţa de contact în care cele două vânturi intră în coliziune - vântul solar şi cel din spaţiu, ce provine de la supernove ce au explodat în urmă cu milioane de ani", a susţinut Stone într-o conferinţă despre noile studii. "Doar aproximativ 30% din ceea ce se află în afara acestei bule protectoare poate pătrunde înăuntru".
În noiembrie 2018, sonda Voyager 2 a trecut prin helipauză, devenind cel de-al doilea obiect din istorie care a părăsit Sistemul Solar, după sonda Voyager 1 (august 2012) - însă Voyager 1 nu a putut trimite foarte multe date din această zonă din cauza defecţiunii unui senzor.
Conform datelor despre radiaţii adunate de Voyager 2, temperaturile din heliopauză au atins aproximativ 31.000 de grade Celsius - aproape dublu faţă de ceea ce credeau astronomii, ceea ce indică o ciocnire mult mai violentă între vântul solar şi cel cosmic.