Aceasta este povestea puiului de om care a fost abandonat în spital, imediat după ce a văzut lumina zilei, pentru că "era prea urât și mai avea și picioarele strâmbe", după cum spusese chiar cea care i-a dat viață, scrie realitatea.net.

Robert Hoge are, în prezent, aproape 50 de ani. Soarta a făcut ca bărbatul să se nască într-un orășel unde nu exista niciun ecograf, așa că nimeni nu știa cum va arăta.

Când l-a adus pe lume, însă, Mary a fost atât de șocată, încât a refuzat să-și ia propriul copil acasă. Era al cincilea, așa că femeia și-a spus că "avea destui"... Femeia s-a plâns chiar surorii sale că bebelușul "era prea urât".

Și totuși, în ciuda refuzului mamei și al sfatului medicilor de a-l plasa într-o instituție specializată, familia a luat copilul acasă.

În scurt timp, micuțul Robert a fost supus la mai multe intervenții chirurgicale. Inițial, medicii au fost nevoiți să-i îndepărteze tumoarea care îi acoperea fața. Depășise deja mărimea unei mingi de tenis.

Ulterior, ambele piciorușe i-au fost amputate. Țesutul pentru proteze trebuia construit.

Acum, bărbatul își aduce aminte, cu inima strânsă, cum era înainte, în copilărie. "Țin minte că mai toți copiii mă întrebau de ce arăt așa. "M-am născut așa...", le răspundeam și, în 9 din 10 cazuri, nu mai puneau și alte întrebări", povestește Robert.

La 14 ani, medicii s-au oferit să-l opereze iar, pentru a-i îndepărta cicatricile. A refuzat, însă. Îi era de ajuns... În plus, pentru că una din operații implica repoziționarea unui ochi, exista riscul să orbească.

S-a oprit după 24 de operații. Una mai complicată ca alta. Dar intervențiile nu l-au împiedicat să-și ducă viața cum știa el mai bine. Robert nu a permis bolii să devină un obstacol. La 30 de ani, ajuns bărbat, s-a însurat și a făcut doi copii: două fiice.

Ulterior, a împletit viața de familie cu cea de activist. Robert ține discursuri motivaționale pentru a-i ajuta pe ceilalți care trec prin situații asemănătoare să le depășească.